Sînt animalele non-umane persoane?

Emilian MIHAILOV
Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
Sînt animalele non umane persoane? jpeg

Recent, un parlamentar român a propus declararea delfinilor drept persoane, obiectivul fiind acela de a crea un cadru legislativ prin care se asigură protejarea bunăstării animalelor. Din păcate, unele dintre elitele noastre locale s-au grăbit, sub imperiul autosuficienţei, să afirme că propunerea este o trăsnaie. Nu s-au chinuit să contribuie la crearea unui teren fertil pentru progresul moral. În schimb, alţii au făcut eforturi să promoveze idei contracurent în vremuri trecute, idei care acum sînt de la sine înţelese. Astăzi, cu toţii acceptăm că animalele nu trebuie maltratate, dar nu tot timpul a fost aşa. În 1821, Richard Martin, proprietar de pămînt şi membru în parlamentul englez, a propus o lege prin care se interzicea maltratarea cailor. În cadrul dezbaterilor parlamentare, toată lumea a răbufnit în hohote cînd cei mai mulţi dintre colegii lui Martin au sugerat că şi măgarii trebuie protejaţi, şi că legea va genera cereri ulterioare de a proteja şi cîinii. Iar cînd cineva a strigat „şi pisicile“, toţi parlamentarii au intrat în convulsii de rîs. Idei de avangardă, care azi reprezintă normalitatea, sînt acceptate cu greu. Legea nu a trecut, dar cu insistenţă, Richard Martin a reuşit, peste cîţiva ani, să treacă o altă lege prin care se pedepsea maltratarea animalelor aflate în proprietatea altora. Desigur, aplicarea legii trebuia monitorizată deoarece mentalitatea vremii nu era favorabilă. Aşa a luat naştere prima organizaţie care lupta împotriva cruzimii faţă de animale. Dacă ceva poate părea la început o trăsnaie pentru oameni „de frunte“, asta nu înseamnă că nu se găseşte cel puţin ceva interesant în spatele ei.

Persoane şi obiecte

Distincţia dintre persoane şi obiecte, trasată de Kant, încă face carieră în încercarea noastră de a decide ce statut au animalele. Kant susţine că sînt două genuri de existenţă: persoane şi obiecte. Persoanele sînt prin excelenţă fiinţele care posedă raţiune. Prin raţiune nu trebuie să înţelegem aici simpla capacitate de a face calcule sau simpla inteligenţă. Kant avea în vedere ceva mai complex, anume capacitatea de fi autonom. Fiinţa autonomă este cea care nu este ghidată în acţiune doar de impulsuri, ci şi de deliberare raţională, proces cognitiv prin care înseşi motivele acţiunii sînt examinate în lumina unor standarde raţionale. Dar trăsătura de bază care permite exercitarea autonomiei este capacitatea de a fi conştient de propriul sine. Kant credea că doar oamenii au capacitatea de a fi conştienţi de propriile stări mentale. Animalele, pur şi simplu, nu posedă conştiinţă de sine. Din acest motiv, ele nu pot fi considerate persoane, ci doar obiecte. În ciuda elaborărilor conceptuale ale lui Kant, credem în continuare că nu este plauzibil să atribuim animalelor statutul de obiecte, din moment ce deţin capacitatea de a simţi durere şi plăcere. Recent, cotidianul Le Figaro titra „O pisică nu este o lampă“, francezii tocmai schimbînd, în codul civil, statutul juridic al animalelor, din obiecte, în fiinţe vii, dotate cu sensibilitate. Este important să ne debarasăm cît mai repede de prejudecăţile care atribuie animalelor o existenţă simplistă.

Testul oglinzii

Putem numi persoane şi alte vieţuitoare decît oamenii? În principiu, da. Să ne amintim cîteva personaje din filme bine cunoscute. Extraterestrul E.T. şi cimpanzeul Cezar din The Planet of the Apes ne creează impresia că sînt persoane. Faptul că este imaginabil să considerăm persoane anumite vieţuitoare care nu sînt fiinţe umane înseamnă că atributul de persoană nu aparţine exclusiv speciei umane. Posibilitatea de a distinge, în principiu, între persoane şi fiinţe umane arată că semnificativ nu este omul, ci ideea unei complexităţi psihologice care poate fi găsită la mai multe vieţuitoare (fie ele şi imaginate), cum ar fi conştiinţa de sine, sociabilitatea, raţionalitatea. Putem găsi asemenea trăsături şi în rîndul vieţuitoarelor existente, nu doar imaginate? Un corp consistent de date contrazice credinţa lui Kant, cum că animalele nu au o conştiinţă a propriei existenţe. Se pare că marile maimuţe antropoide (cimpanzeul şi bonoboul) şi delfinii posedă o conştiinţă de sine, dovedită de testul oglinzii. Testul măsoară conştiinţa de sine prin constatarea dacă un animal poate recunoaşte propria reflexie în oglindă ca o imagine a sinelui. Asta se face prin marcarea pe furiş a unui animal cu o pată colorată inodoră, fie pe faţă, fie pe o parte laterală a corpului, greu accesibilă vederii. Apoi se observă dacă reacţionează consistent cu asumpţia că acea pată se află pe propriul corp. Reacţiile specifice includ întoarcerea corpului pentru a vedea mai bine pata, aşa cum fac bărbaţii cînd se uită în oglindă să vadă cum le stă costumul, sau investigarea petei cu degetul, aşa cum fac femeile cînd analizează propriul machiaj. Printre animalele care au trecut testul oglinzii se mai numără şi elefanţii.

Poate că asemenea date nu arată că delfinii, elefanţii şi marile maimuţe antropoide pot fi considerate pe deplin persoane, aşa cum sînt fiinţele umane mature, dar cel puţin ne dezvăluie că ideea nu este atît de trăsnită precum pare la prima vedere. Progresul se cîştigă peste generaţii, dar uneori numai cu preţul înfruntării raţionale a celor mai înrădăcinate credinţe.

Emilian Mihailov este dr. în filozofie şi director executiv al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti. A fost visting researcher la Centrul Uehiro de Etică Practică, Universitatea din Oxford.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.