Sînt o feministă căsătorită!

Irina COSTACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
Sînt o feministă căsătorită! jpeg

Discursul feminist a criticat întotdeauna atît instituția familiei, cît și ceremonia căsătoriei. Prima era considerată patriarhală și opresivă; a doua – conservatoare și bazată pe tradiții sexiste. Noțiunea de familie era ea însăși una limitată: uniunea dintre un bărbat și o femeie în care aceasta din urmă avea o poziție subordonată din toate punctele de vedere. Nu întîmplător, feminismul șaișoptist a propus chiar abolirea familiei și căsătoriei, acestea fiind considerate a fi total incompatibile cu feminismul.

Femeile care s-au căsătorit sînt pierdute cauzei feminismului? Sînt acestea victime ale patriarhatului și ale practicilor sale? Așa credeam și eu inițial. Acum cred că instituția căsătoriei ne confruntă cu idealurile noastre despre feminism, egalitate și libertate printr-o muncă zilnică de definire și redefinire.

Una dintre erorile pe care le face feminismul care critică instituția căsătoriei este că acordă aceeași importanță acesteia precum conservatorii: o instituție centrală, aproape sacră, în care intri pentru toată viața. Pare ceva prea clasic și complicat pentru a fi feminist. Dacă am putea diminua în existența noastră zilnică alura monumentală a căsătoriei, am vedea că instituția căsătoriei nu este decît una dintre multele variante posibile. E un tip de aranjament social și individual specific, dar nu singurul. La fel cum aceasta, la rîndu-i, poate lua diferite forme. Întrebarea poate fi reformulată astfel: cum poți să ai o căsătorie feministă? Altfel spus, cum să faci astfel încît toate sferele vieții, toate relațiile să fie bazate pe principiile fundamentale ale feminismului – de egalitate și respect. Nu e aceasta, de fapt, cu adevărat menirea feminismului?

În ultimii ani, presiunile sociale pentru căsătoriile între persoane de același sex au nuanțat foarte mult poziția feministă tradițională cu privire la această instituție. Critica feministă împotriva acestei instituții se lovea de cele ale activiștilor pentru drepturile persoanelor LGBTQIA, care, poate, paradoxal, vedeau în instituția căsătoriei o formă de ieșire din marginalizarea la care erau supuși ca indivizi de către societate. Căsătoria era văzută ca o formă de garantare a unor drepturi, dar și ca o formă mai generală de contestare a unor instituții tradiționale, precum familia și căsătoria.

Ca feministe, avem de învățat ceva din acest efort de regîndire și reapropiere a familiei și a căsătoriei. Căsătoria, hetero sau nu, nu neagă principiile feminismului. Căsătoria nu trebuie să fie o invitație la a fi abuzată sau tratată prost și nici un angajament pentru un program dublu de muncă pentru femei. Căsătoria nu înseamnă că te lași exploatată și dominată, nici că renunți la corpul tău sau la plăcerile tale pentru a fi la dispoziția celuilalt. Dacă acest lucru se întîmplă nu este vina relației, ci a abuzatorului. El trebuie sancționat, nu natura relației. Consider că atît căsătoria, cît și familia rămîn încă un teren de luptă pentru feminism.

Dacă societatea tradițională stigmatizează femeile necăsătorite (mai ales după o anumită vîrstă), anumite curente feministe par să le marginalizeze pe cele căsătorite (mai ales cu bărbați). Ambele discursuri sînt forme de perpetuare a diferențelor dintre femei, de a exlude, de a pune bariere și de a lipi etichete. În esență, o formă foarte convenabilă de a emite o judecată pe baza unei prejudecăți. Nu ești mai mult sau mai puțin femeie, nu ești mai mult sau mai puțin feministă, nici dacă ești singură, nici dacă ai intrat într-o relație, fie chiar și una de căsătorie.

Sînt căsătorită de 6 luni, după o relație de-o viață cu același partener-prieten. După o zi lungă de plajă cu muzică retro și rememorări ale altor vacanțe petrecute cu tot felul de oameni interesanți, ne-am gîndit că trebuie să inventăm o ocazie festivă ca să îi aducem împreună pe toți. Ne-am zis că o nuntă e cea mai bună surpriză pe care le-o putem face prietenilor, dar și nouă înșine. Am pregătit totul într-o lună – o petrecere simpatică în grădină, cu tot cu invitații, rochii, flori și fotograf, am primit cadou patru rafturi de cărți și doi pui de pisică. Deși nu cred că s-a schimbat nimic fundamental între noi, uneori ne mai trezim că, pentru multe instituții, am devenit o nouă entitate mai credibilă și mai creditabilă. 

Irina Costache este doctor în Studii de gen și în prezent lucrează la ANES (Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse).

Foto: Andrei Ivan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.