Orice liberal crede că cea mai bună formă de organizare socială e aceea care respectă cît mai bine principiul libertăţii egale. De aici decurge bunăoară interesul pentru domnia legii sau pentru sufragiul universal. De aici decurg mai multe consecinÅ£e. Una ar fi că, pentru liberali, democraÅ£ia nu este un scop în sine, ci cel mai bun mijloc de a apăra drepturile tuturor. Asta înseamnă că liberalii nu vor susÅ£ine orice formă de democraÅ£ie ÅŸi, în plus, că ei vor susÅ£ine democraÅ£ia doar în măsura în care ea este un bun instrument de punere în practică a principiului libertăţii egale.
O altă consecinţă e că proprietatea privată este, pentru liberali, un instrument de protejare a libertăţii individuale. Dacă proprietatea privată nu face asta, dacă ea ajunge să fie folosită pentru a încălca principiul libertăţii egale, liberalii vor cere fărîmiÅ£area acelei proprietăţi pînă la punctul în care ea să nu mai constituie o ameninÅ£are ÅŸi, simultan, să fie suficientă pentru a proteja inclusiv libertatea proprietarului ei. AtenÅ£ie însă: „fărîmiÅ£are“ înseamnă cu totul altceva decît „desfiinÅ£are“. DesfiinÅ£area proprietăţii private e interpretată de liberali ca un atac la adresa libertăţii individuale. Iată motivul pentru care liberalii susÅ£in politici anti-monopol, anti-cartel, anti-poziÅ£ie dominantă chiar cînd monopolul ÅŸi cartelul sînt private, ÅŸi chiar cînd poziÅ£ia dominantă e obÅ£inută prin practici concurenÅ£iale corecte. Puterea economică poate deveni putere politică – deci e suspectă. Prin urmare, liberalii susÅ£in libera concurenţă exact la fel cum susÅ£in democraÅ£ia sau proprietatea privată, adică doar în măsura în care concurenÅ£a protejează libertatea individuală ÅŸi respectă principiul libertăţii egale. Din punctul acesta de vedere, o critică liberală a capitalismului este întotdeauna posibilă.
Spre deosebire de socialiÅŸti ÅŸi de social-democraÅ£i, liberalii înÅ£eleg planificarea economică drept acel set de politici care fac ca piaÅ£a să respecte principiul libertăţii egale. În sensul acesta, liberalii n-au nici o problemă să încerce să planifice economia. Liberalii privesc instituÅ£iile dintr-o perspectivă strict instrumentală, nu ca pe scopuri în sine. Le vor sprijini doar în măsura în care protejează libertatea individuală ÅŸi asigură o aplicare cît mai extinsă a principiului libertăţii egale. De aceea putem avea o democraÅ£ie liberală, un capitalism liberal, un stat liberal, o administrare liberală a proprietăţii private etc. Asta face ca liberalii să nu aibă atitudini dogmatice, să fie deschiÅŸi, generoÅŸi, toleranÅ£i ÅŸi interogativi. Noi circumstanÅ£e pot conduce la obligaÅ£ia de a găsi noi soluÅ£ii. Iar noua soluÅ£ie le poate contrazice pe cele anterioare.
Pe de altă parte, principiul libertăţii egale presupune susÅ£inerea celor defavorizaÅ£i (bolnavi, ÅŸomeri, persoane cu dizabilităţi, bătrîni etc.). Pentru că ÅŸi aceste persoane trebuie să se bucure, pe cît posibil, de o libertate egală cu a celorlalÅ£i membri ai societăţii. Pe scurt: liberalii nu se opun politicilor sociale. Dimpotrivă!
În fine, două-trei vorbe despre libertate. Liberalii înÅ£eleg libertatea, printre altele, ÅŸi ca libertate faţă de propriile impulsuri ÅŸi dorinÅ£e. De aici ÅŸi formula iluminiÅŸtilor scoÅ£ieni: „enlighted self-interest“, individualism luminat. Adică: o critică liberală a consumerismului contemporan e perfect posibilă. În acelaÅŸi timp, libertatea definită în termenii aceÅŸtia face inteligibil ÅŸi interesul pe care liberalii îl acordă problemelor de mediu ÅŸi celor legate de „comerÅ£ul“ dintre generaÅ£ii. Individualismul luminat se întemeiază pe obligaÅ£ia fundamentală de a respecta libertatea celorlalÅ£i, inclusiv a celor nenăscuÅ£i, ceea ce presupune asigurarea pentru aceÅŸtia a unui mediu cel puÅ£in la fel de bun precum cel din prezent. Odată spuse toate astea, mai avem de răspuns la o întrebare: unde putem găsi liberalism în România? Deloc întîmplător, liberalismul poate fi depistat mai ales în zona noilor partide: USR, PLUS, Demos – fireÈ™te, în formule diferite È™i în combinaÈ›ie cu alte curente ideologice. Și în noua societate civilă, preocupată de liberalizarea democraÈ›iei, de drepturile omului È™i de grupurile defavorizate. În partidele vechi, liberalismul e din ce în ce mai greu de găsit.
Sorin Cucerai este publicist.
Foto: Ema Cojocaru
