Dacă în România există un muzician, inginer de sunet, regizor muzical, promotor de evenimente È™i jurnalist de origine maghiară care să se fi situat mereu în spaÈ›iul colaborărilor importante cu artiÈ™ti din propria comunitate, dar È™i din afara ei, numele lui este Boros Zoltán.
Cînd, în 1978, Electrecord, unica È™i oficiala casă de discuri a Republicii Socialiste România, îi lansa formaÈ›iei Metropol Group primul LP, Égig érhetne az ének / Sunetul în zbor, cîntat integral în limba maghiară, el urma să devină unul dintre cele mai importante release-uri ale Epocii de Aur a rock-ului românesc. Un disc de blues rock pe care grupul din Oradea testa frugal sound-ul care îl va defini în următorii ani, hard rock-ul à la Deep Purple, ÉÉAÉ îÈ™i va materializa parÈ›ialul succes prin lansarea, la un an distanță, a albumului Vouă (pe vinil) / Tot pe drum (pe casetă), care conÈ›inea trei, în cazul primului, respectiv È™ase piese, în al celui de-al doilea, de pe Sunetul în zbor, cîntate de această dată în limba română.
Poate n-ar fi inutil să amintesc faptul că un oarecare merit în aceste întîmplări i-ar putea aparÈ›ine lui Boros Zoltán, cel care, cîndva la începutul anilor ’70, descoperea „într-o pivniță a Universității din Oradea“, cum singur rememora în emisiunea Remix a lui Doru Ionescu dedicată Metropolului, trupa fondată în 1968, de unde o extrăgea pentru a o duce într-un studio de înregistrări. Boros nu era chiar un nimeni la vremea aceea.
Născut în 1939 la Ginta, comuna Căpîlna, în judeÈ›ul Bihor, îÈ™i începea studiile muzicale la Conservatorul din IaÈ™i în 1962, pentru a È™i le încheia la Conservatorul „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca, în anul 1967. Între 1969 È™i 1971 a condus orchestra Teatrului de Stat din Oradea, pentru ca în 1971 să facă pasul spre televiziune: RedacÈ›ia emisiunilor în limba naÈ›ionalităților conlocuitoare (1971-1984), RedacÈ›ia muzicală din Radioteleviziunea Română (1984-1989), RedacÈ›ia Maghiară a Televiziunii Române (1990-2002).
Cu un an înainte de apariÈ›ia Sunetului în zbor, în 1977, aceeaÈ™i casă de discuri edita un LP numit Zenés Karaván 1. Pe el se regăseau înregistrări făcute de SecÈ›ia Maghiară a Radioteleviziunii Române – de altfel, titlul albumului îl împrumuta pe cel al unei emisiuni TV produse de respectiva secÈ›ie – cu formaÈ›ii È™i interpreÈ›i de muzică pop, folk È™i rock aparÈ›inînd respectivei comunități. La trei ani distanță, label-ul de stat va repeta gestul, cu un al doilea volum, Zenés Karaván II. Dacă o mică parte din numele de pe aceste două compilaÈ›ii erau cunoscute, apărînd È™i pe alte release-uri Electrecord – Metropol, Acustic T74, de exemplu –, cele mai multe aveau rezonanță doar pentru comunitatea maghiară din România. Dar un nume, unul care se va dovedi important în „industria muzicală“ din România acelor vremuri, iese în față. AÈ›i ghicit, acelaÈ™i Boros Zoltán, conducător al unei formaÈ›ii de acompaniament, inginer de sunet È™i autor al textului care însoÈ›ea discul pe primul LP, supervizor al înregistrărilor È™i, din nou, semnatar al notei de pe a doua copertă pe discul secund.
Boros a scris muzică de teatru È™i film, jazz È™i pop, a condus orchestre de muzică uÈ™oară esenÈ›iale, a avut două compoziÈ›ii pe un alt LP Electrecord referenÈ›ial pentru comunitatea maghiară din România, A Siculus ’72 – Táncdalfesztivál / Dalai, un disc cu înregistrări de la Festivalul de Muzică de Dans / Táncdal Fesztivál Siculus ’72 de la Odorheiul Secuiesc, eveniment interzis după trei ediÈ›ii. „Actor“ esenÈ›ial al scenei culturale maghiare din România anilor ’70, Boros Zoltán se mută la BucureÈ™ti în anii ’80, loc în care colaborează, ca lider al unei formaÈ›ii de acompaniament È™i compozitor, cu artiÈ™ti ai scenei de muzică uÈ™oară È™i de jazz, precum Aura Urziceanu, Mihaela Runceanu, Éva Kiss, Doina Limbășanu, Mirela Voiculescu-Fugaru, Carmen MureÈ™an, Gabriel DorobanÈ›u, Aurelian TemiÈ™an. În acelaÈ™i deceniu îi apare È™i singurul LP de autor, PaÈ™i spre infinit, în cultissima Serie Jazz – gen muzical pe care nu l-a abandonat niciodată – a Electrecordului, unul dintre puÈ›inele discuri de fusion lansate în România acelor ani, alături de Panoramic Jazz Rock, Nodul gordian È™i Acordul fin, ale pianistului Marius Popp.
Paul Breazu este jurnalist.
Foto: Hajdu Tamás