Coalițiile sînt forme de alianțe temporare care apar datorită unor scopuri și interese comune, uneori bine delimitate în timp și activități, alteori mai volatile și mai ambiguu desenate. Baza aplicată și reală a apariției și durabilității coalițiilor este parteneriatul, văzut ca liant al unui viitor proiect comun.

Prima regulă a parteneriatelor este că nu există parteneriate de succes, ci doar parteneriate funcţionale, ale căror obiective comune sînt transformate în rezultate de către membrii parteneriatului. Calitatea unui parteneriat se măsoară cu adevărat abia atunci cînd proiectul funcţionează, cînd rezultatele sînt palpabile sau cînd activităţile lui au fost implementate cu succes şi acest succes stabileşte trendul pentru continuarea activităţilor iniţiale.

A doua regulă a parteneriatelor este să nu faci parteneriate numai de dragul de a fi partener. Sau lider de parteneriat. De ce? Pentru că nu întotdeauna un parteneriat este egal cu succesul. Şi mai ales pentru că orice succes iniţial se poate transforma într-un eşec ulterior.

 A treia şi cea mai importantă regulă este să te fereşti de partenerii care încep o discuţie despre un posibil parteneriat cu expresia „Pentru noi nu este o problemă! Avem capacitate financiară să ducem orice“. Dacă auziţi această frază, scuzaţi-vă, ridicaţi-vă de la masă, mulţumiţi pentru timpul acordat şi megeti în primul parc. Plimbaţi-vă o vreme desculţ prin iarbă şi gîndiţi-vă la importanţa lucrurilor simple. Gîndiţi-vă că această stare de bine se datorează faptului că aţi ştiut să vă ridicaţi şi să plecaţi la momentul oportun.

Ultima şi uneori cea mai salvatoare regulă: să ştiţi cînd să ieşiţi dintr-un parteneriat. Pentru că, da, din parteneriate se şi iese cîteodată! Uitaţi-vă la cifre, uitaţi-vă la graficele de implementare. Nu vă lăsaţi păcăliţi de formula de succes „Merge oricum, important este să încheiem proiectul în picioare“. Nu pentru asta aţi intrat într-un parteneriat! Stăteaţi „în picioare“ şi înainte de a intra! Nu rămîneţi într-un parteneriat pînă cînd deveniţi unul din termenii lui Dahl pentru că, oricare dintre ei aţi fi, vă garantez că sînteţi dăunător.

Nu există o „artă“ sau o „ştiinţă“ a parteneriatelor. Prin add-ons-urile fiecărui partener, un parteneriat devine unic după momentul în care a fost setat. Desigur, există baza, sînt documente scrise, lucruri bine definite, activităţi şi bugete setate uneori pînă în cel mai mic şi aparent cel mai neinteresant amănunt. Toate acestea pot fi egale cu nimic atunci cînd intervin factorii colaterali: un orgoliu apărut ca urmare a unei vizibilităţi necorespunzătoare a unuia dintre parteneri în cadrul activităţii x, senzaţia că partenerul y ar fi putut face mai bine activitatea z decît ceilalţi parteneri… şi exemplele pot continua la nesfârşit.

Sînteţi un guru, un trendsetter într-un domeniu, să zicem „transparenţa elefanţilor la asfinţit“, de pe imensa paletă pe care piaţa ONG o acoperă? Vine lumea la voi ca la un arbore al înţelepciunii şi vă roagă să le recomandaţi parteneri, eventual „serioşi“, care „lucrează bine“? Încercaţi, dacă puteţi bineînţeles, să vă abţineţi. Şi mai ales, nu recomandaţi parteneri cu care… nu aţi lucrat direct! Poate că sînteţi un guru, dar a auzi „din piaţă“ este una şi a fi lucrat efectiv cu partenerul x într-un proiect este alta. Şi apoi, la ce vă ajută calitatea de guru? Este ea o componentă esenţială a personalităţii voastre? Vă defineşte? Nu puteţi trăi fără? Gîndiţi-vă la toate acestea şi mai ales imaginaţi-vă cum este, pentru ceilalţi, evident, atunci cînd recomandarea voastră se transformă în… eşec!

„Reţeta“ pe care parteneriatele sau alianţele între ONG-uri ar trebui să se bazeze  pentru o dezvoltare reală şi sustenabilă se poate contura la intersecţia unor principii vitale pentru dezvoltarea organizaţiilor cu necesitatea de a aduce un impact vizibil în societate.

Amintiţi-vă întotdeauna scopul pentru care aţi intrat în parteneriatul respectiv. Este foarte important să rămîneţi în agenda din interiorul scopului, deoarece el reprezintă fructul pe care v-aţi propus să îl culegeţi pentru a-l dărui altora. Acest fruct trebuie să aibă gust, culoare, să fie proaspăt şi să aibă o calitate ireproşabilă. Nu există nimic mai presus decît fericirea celor care au „muşcat“ din fructul dumneavoastră cu poftă. Nu există nimic mai presus de cei care se întorc iar şi iar pentru a vă „cumpăra“ fructele.

Abia atunci înseamnă că aţi reuşit într-un parteneriat.

Matei Ghigiu este activist pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, cu o experi­ență de 20 de ani în cadrul organizațiilor neguvernamentale, iar 8 ani a ocupat diverse poziții în cadrul Autorității Naționale pentru persoanele cu dizabilități.

Foto: wikimedia commons