Un partener enigmatic

Iulian FOTA
Publicat în Dilema Veche nr. 246 din 2 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd Rusia a atacat Georgia, nu a surprins neapărat folosirea forţei militare, ci folosirea ei împotriva unei ţări care se afla deja pe o orbită pro-occidentală şi pro-americană. Georgia a fost pedepsită pentru opţiunea ei euro-atlantică şi pentru prezenţa militară americană de pe teritoriul ei. Atacînd Georgia, un aliat american, Rusia a dat şah Americii şi Occidentului. Mai mult decît atît, a trasat din nou o linie roşie pe harta Europei, delimitînd prin forţă spaţiul pe care-l revendică ca sferă de influenţă. Şi deşi agresiunea a fost împotriva Georgiei, în Occident semnalul sau testul au fost corect înţelese, fiind clar pentru toată lumea că de fapt adevărata miză a lucrurilor o reprezintă Ucraina. Extinderea Vestului mersese prea departe şi trebuia oprită cu orice preţ, inclusiv prin folosirea forţei militare. Agresiunea rusă asupra Georgiei şi folosirea atît de brutală a forţei împotriva unui vecin mult mai mic şi mai slab a determinat multă lume să se teamă de revenirea Războiului Rece, întrebîndu-se în acelaşi timp ce vrea Rusia? Este posibilă o revanşă a istoriei şi o revenire la epoca Războiului Rece? Este prea devreme să ne pronunţăm. Evident că Occidentul nu doreşte un nou Război Rece. În primul rînd, fiind un grup al unor democraţii sănătoase şi funcţionale, orice atitudine belicoasă şi războinică ar fi sancţionată de electoratul statelor NATO sau UE. Atitudinea mult mai favorabilă a cetăţeanului american pentru folosirea forţei militare se datorează nu ostilităţii faţă de Rusia, ci sentimentului de vulnerabilitate în faţa terorismului. Rusia este prea slabă pentru a fi percepută ca un inamic. În definitiv, dacă faţă de China, care este mult mai puternică decît Rusia, avînd toate valenţele pentru a fi un competitor global, atitudinea americană generală este de invitaţie la cooperare, la ce ar ajuta o atitudine ostilă faţă de Rusia? Mai mult decît atît, nici un alt învins - Rusia pierzînd Războiul Rece - nu a primit un tratament atît de favorabil după încheierea păcii. Rusia a fost ajutată politic şi financiar să depăşească dificila perioadă a tranziţiei. A fost invitată să facă parte din G8 şi a primit o relaţie privilegiată cu NATO, prin NATO 20, şi cu UE. Multe dintre excesele ei "democratice" au fost trecute cu vederea, gestionarea situaţiei din Cecenia fiind poate cel mai relevant exemplu. Nu în cele din urmă, fiind înţelese sensibilităţile ei, fiecare extindere a NATO a fost compensată şi chiar recompensată. Deşi aşteptările Vestului că Rusia va opta în final pentru o cale europeană nu s-au confirmat, speranţa că Moscova va înţelege totuşi că este în NATO un loc şi pentru ea nu a dispărut complet. Raţional privind evoluţia relaţiilor internaţionale, ruşii ar trebui să înţeleagă că graniţa lor de la vest este cea mai bine apărată. Un vecin democratic reprezintă cea mai bună garanţie de securitate. Şi atunci ce vrea Rusia? Ca orice ţară condusă într-o manieră autoritară, intenţiile ruşilor nu sînt uşor de citit. Şi fiind şi mari maeştrii în dezinformare strategică, demersul este cu atît mai riscant. Avem totuşi argumente pentru două ipoteze. În primul rînd, fiind mult mai eficientă administrativ şi deţinînd o situaţie economică net superioară celei de acum cîţiva ani (preţul mare la gaz şi petrol), Rusia vrea să fie glavniy, numărul 1 în zona fostului CSI. Zona fostului CSI este importantă strategic şi politic. După Kosovo, elita politică şi militară rusă se teme în mod real că ar putea fi folosită forţa militară împotriva ţării lor. Venirea la putere a lui Vladimir Putin - august 1999 - este o expresie a acestei îngrijorări. De aici, importanţa militară a Georgiei, cel mai scurt drum spre inima Rusiei, dar şi spre petrolul ei, aşa după cum a arătat Al Doilea Război Mondial, fiind prin Caucaz. În al doilea rînd, Georgia reprezintă o ameninţare majoră la adresa legitimităţii elitei conducătoare de la Kremlin. O Georgie de succes, cu reală dezvoltare democratică şi economică, orientată şi ajutată de către Occident, ar fi încurajat cetăţeanul rus să se întrebe de ce o duce atît de greu şi să se uite altfel la eficienţa actualului sistem politic avînd în centrul său oligarhii şi foşti sau actuali membrii ai serviciilor de informaţii, aşa-numiţii siloviki. În al doilea rînd, aşa după cum a afirmat recent Serghei Lavrov, Rusia vrea să fie un partener egal al Vestului, parte a grupului de state care gestionează globalizarea, "such collective leadership being truly representative both geographically and civilizationally". În traducere asta înseamnă că nu numai democraţia de tip Westminster reprezintă o opţiune politică legitimă, dar, atîta timp cît populaţia este mulţumită, şi un regim oligarhic poate fi o alternativă. Dacă o astfel de conducere este capabilă de buna administrare a ţării, dacă ţara produce prosperitate şi este destul de abilă să-şi reducă criticii la tăcere, atunci un astfel de model ar putea deveni o opţiune de nivel mondial. Dacă vom avea sau nu un nou Război Rece depinde în primul rînd de Rusia. Războiul Rece a însemnat în primul rînd o confruntare strategică - cu cele două componente principale - competiţia militară şi spionajul. În al doilea rînd, am avut o confruntare ideologică, între democraţie şi economie de piaţă, pe de o parte, şi comunism, pe de altă parte. Şi nu în ultimul rînd, am avut tentative clare de "smulgere" a aliaţilor şi de convertire a lor. Sovieticii au încercat cu Franţa, Italia sau Grecia. NATO a răspuns cu tentative de atragere pe alte orbite a României sau Poloniei. Sînt elemente ale Războiului Rece care nu au dispărut complet. Activităţile de spionaj sînt tot atît de intense ca şi în urmă cu 20 de ani. Multe state din NATO şi UE au reclamat în ultimii ani creşterea în intensitate a acţiunilor serviciilor de informaţii ruse. Firmele ruse cu activităţi economice în Vest, în special în noile state membre NATO sau UE s-au implicat sau au susţinut nu de puţine ori acţiuni subversive sau sancţiuni comerciale, inclusiv în zona asigurării energetice. Dar pînă la agresiunea în Georgia, în ecuaţia relaţiei Rusiei cu Occidentul nu a existat componenta militară. Acest aspect nu mai poate fi astăzi neglijat. De asemenea, este foarte posibil ca Rusia să propună şi să încerce să impună un model ideologic alternativ celui occidental, prin formula că Rusia este "o ţară din Europa, dar nu una europeană". În definitiv, pe formula "oligarhi din toate ţările, ajutaţi-vă", modelul rusesc poate deveni atractiv pentru ţările unde democraţia întîrzie să dea rezultate notabile, în special prosperitate, iar îmbogăţiţii tranziţiei nu vor să treacă prin experimentul pierderii puterii. Şi nu în ultimul rînd, este posibil ca Rusia să încerce să "întoarcă", din orientarea lor pro-vestică, statele recent integrate în NATO sau UE, şi poate chiar şi pe membrii mai vechi, dar cu afinităţi puternice cu Rusia. Deja literatura de specialitate avansează ipoteza swing states, acei membri ai NATO sau UE care "joacă la două capete", cum foarte plastic şi popular se exprimă rom

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Orașul Avrig  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (71) jpg
Fostul oraș al sticlei, reanimat de autostrăzi. Palatul său era numit cândva „Edenul Transilvaniei”
Două autostrăzi în șantier ar putea reanima unul dintre micile orașe din centrul României. Aflat la 25 de kilometri de Sibiu, orașul Avrig este o poartă de intrare în Munții Făgăraș și pe Valea Oltului, însă, în ultimele decenii, a avut și el de suferit de pe urma declinului industrial.
rushmore america shutterstock 2572226605 jpeg
Povestea Muntelui Rushmore, simbolul american din Vestul Sălbatic. De ce consideră triburile indigene că este un monument profan
De 4 iulie, când America celebrează libertatea și valorile fondatoare ale republicii, privirile se îndreaptă inevitabil spre unul dintre cele mai iconice simboluri naționale: Muntele Rushmore.
CharacterLineup jpeg
Povestea unui copil dintr-un cămin-spital care a văzut lumea exterioară doar 24 de ore. „Tot ce puteam vedea pe geam era un câmp complet gol“
„Izidor“ este numele unui copil care și-a petrecut prima parte a vieții într-unul dintre fostele cămine-spital pentru „irecuperabili“ din România comunistă, dar și numele scurtmetrajului care redă cea mai fericită amintire a lui: preț de 24 de ore, viața a avut gust, miros, căldură și libertate.
GettyImages 113491138 jpg
Măcelul pornit de la propagandă, două înmormântări și o crâșmă închisă. Cronica sfâșietoare a uciderii evreilor din Dorohoi
Pe 1 iulie 1940, târgul Dorohoiului a fost martorul unui masacru greu de imaginat. O unitate a armatei române, umilită și intoxicată cu propagandă antisemită, s-a dezlănțuit ucigând zeci de evrei nevinovați, devastând și dedându-se la atrocități.
FCSB (Sportpictures) jpg
Reacții după Supercupă. Dan Petrescu, absent de la premiere: „I s-a făcut rău”
FCSB a ridicat, sâmbătă, Supercupa României deasupra capului.
Eszter Tompa Kontinental 25 film still (1) jpeg
Eszter Tompa, actriță: „La școală aveam o prietenă româncă și colegii maghiari aruncau cu pietre în mine din cauza asta“
Problemele interetnice din România, abordate și în cel mai recent film al lui Radu Jude, „Kontinental ’25“, fac parte din realitatea cotidiană a protagonistei, actrița Eszter Tompa, care toată viața a trebuit să le gestioneze.
Mihai Viteazul - Michael the Brave - pictură de Nicholas Relics Foto Adevărul
6 iulie: Mihai Viteazul s-a intitulat într-un hrisov „domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei"
La 6 iulie 1885, Louis Pasteur folosea pentru prima dată vaccinul antirabic. Tot într-o zi de 6 iulie s-au născut academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, fostul președinte american George W. Bush sau actorul Sylvester Stallone.
image png
Corina Dănilă a fost căsătorită cu un celebru prezentator TV. De ce s-a sfârșit mariajul lor: „Cred că l-am păcălit și eu pe el”
Corina Dănilă, una dintre cele mai iubite actrițe românești, a avut parte de o căsnicie eșuată. Primul soț al acesteia a fost prezentatorul TV Valentin Moraru, însă relația lor nu a funcționat.
apa pixabay (2) jpg
Lista restaurantelor și spațiilor publice din România care oferă gratuit apă de la robinet
Accesul gratuit la apă potabilă devine vizibil și în România. O hartă lansată recent indică spațiile: restaurante, cafenele, instituții publice, în care poți primi un pahar cu apă de la robinet, fără să comanzi altceva. Proiectul aduce în prim-plan o obligație legală aplicabilă din aprilie 2024.