Un poem bun îţi deşurubează capul

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Un poem bun îţi deşurubează capul jpeg

De fiecare dată cînd mă văd pus în situaţia de a vorbi despre antologia Cele mai frumoase poeme din 2010 în absenţa lui Claudiu Komartin mă încearcă un sentiment de stînjeneală, dacă nu de impostură de-a binelea – ca pe un licean care-şi asumă de unul singur o temă făcută la comun cu bunul lui prieten din banca vecină. Aşa încît v-aş ruga să ţineţi minte că tot ceea ce urmează e spus de un impostor. Prin urmare, să lămurim întîi de toate titlul – am fost întrebaţi frecvent, atît eu, cît şi Claudiu, de ce „cele mai frumoase“ şi nu „cele mai bune“; eu am răspuns mereu că un poem bun e întotdeauna un poem frumos şi adevărat, şi viceversa. În cazul poeziei, triada platonică e întotdeauna completă. Şi apoi, nu poate să nu-ţi dea de gîndit că şi cel mai bun om de pe toate continentele literare tot frumosul îl vede drept calitate esenţială: nu spune Mîşkin că „frumuseţea va mîntui lumea“? Iar dacă frumuseţea poate face o asemenea grozăvie, atunci n-o încurcă prea mult să facă, pe lîngă asta, şi ceva atît de banal încît să coaguleze o biată antologie de poezie.

Cît priveşte criteriile practice – cum stabileşti că unele sînt mai frumoase decît altele –, nimic mai simplu: oricît de neatent ai fi, îţi semnalează ele singure. O mare poetă americană spunea că, atunci cînd citeşte un poem bun, simte că i se deşurubează capul. Iar un alt poet american, de asemenea mare, spune că o imagine adevărată îţi dă senzaţia unei creşteri subite („a sudden growth“, adică). E vorba, aşadar, de reacţia fizică – un criteriu mai simplu şi mai eficient nici că se putea. Toate criteriile teoretice nu fac nici o ceapă degerată în faţa evidenţei empirice a textului care te face să caşti ochii şi să reciteşti încă o dată pasajul care-ţi deşurubează creierul. Restul criteriilor aşa-zicînd ideologice am încercat să le suspend – tocmai pentru că nu e vorba despre o antologie ideologică, militantă ori generaţionistă; şi am făcut bine că am gîndit-o astfel (Claudiu şi cu mine, vreau să spun), pentru că în toate cronicile pe care le-a avut antologia, a fost felicitată înainte de toate pentru natura ei ecumenică, transgeneraţionistă. S-au adunat astfel, şi anul trecut, şi anul acesta, în jur de cincizeci de cărţi remarcabile – ceea ce poate părea mult (şi de fapt şi este), dar este o fracţiune infimă din totalul cărţilor de poezie apărute în fiecare an. Claudiu şi cu mine, circulînd destul de mult, putem recupera cumva handicapul proastei distribuţii a cărţii de poezie şi ajungem să vedem aproape toate cărţile demne de luat în calcul. Însă prea puţini cititori pot urmări astfel, aproape detectivistic, apariţiile, iar antologia vine să compenseze pe cît posibil deficitul acesta al vizibilităţii cărţii de poezie. Cititorul interesat poate avea o imagine la scară a întregii poezii active. Antologia e, din punctul ăsta de vedere, o panoramă într-o coajă de nucă.

E drept, în ultima vreme editurile de poezie s-au profesionalizat (sau sînt în curs de); sînt în librării, sînt pe net, fac lansări în oraşele semnificative din ţară, au stand la tîrgurile de carte, organizează tîrguri naţionale de poezie şi concursuri de debut, concurează pentru premiile importante cot la cot cu marile edituri generaliste. Mă refer, bineînţeles, la Charmides, Tracus Arte, Casa de Pariuri Literare, Casa de Editură Max Blecher. Ceea ce nu face antologia mai puţin utilă – în fond, conceptul ei a fost creat în ţări precum Statele Unite şi Marea Britanie, unde circulaţia cărţii de poezie e cît se poate de OK. Aşadar, scopul nostru nu e numai unul compensatoriu, de a suplini o hibă într-un sistem; încercăm un lucru mai ambiţios de atît – anume să desenăm o hartă a unui fenomen în mişcare. Dacă ne imaginăm întreaga poezie română ca pe un imens creier, atunci fiecare antologie e un fel de tomografie descriind suma activităţilor lui la un moment dat. Şi, ca şi în cazul tomografiilor, prin suprapunerea a zece-cincisprezece astfel de decupaje parţiale se obţine o imagine completă a activităţii creierului. Tot astfel, după zece-cincisprezece antologii se va putea vedea o imagine integrală a felului în care a gîndit poezia română de-a lungul unui deceniu şi ceva. (Cam cum se vede gîndirea poeziei americane cînd răsfoieşti colecţia pe un deceniu şi jumătate a Best American Poetry of..., să zicem. Sau colecţia L’année poétique, apărută din 2005 încoace la Editions Seghers. Ş.a.m.d.) Să poţi vedea, aşadar, poezia română gîndind: cine, pe-un astfel de vis, n-ar da viaţa lui toată? :) 

Radu Vancu este poet şi traducător, lector la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu, coautorul antologiei Cele mai frumoase poeme din 2010 (Editura Tracus Arte, 2011). Cea mai recentă carte publicată este Eminescu. Trei eseuri, InfoArt Media/Argonaut, 2011. Pregăteşte o traducere mult aşteptată din John Berryman.

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.