Viaţa după job

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
Viaţa după job jpeg

Ancheta de mai jos a fost realizată cu patru domnişoare, angajate ale GfK România, membră a grupului GfK, una dintre cele mai mari companii de cercetare de piaţă din lume, cu peste 150 de sucursale în 100 de ţări. Ele au fost rugate să răspundă la două întrebări:
1) Există viaţă după job?
2) Cît timp liber vă rămîne şi ce faceţi cu el?
Cîteva scurte întrebări au mai apărut pe parcurs.

Ana Maria BELDICA 
specialist resurse umane (lucrează la GfK de cinci ani)

1), 2) Există. Avem şi timp organizat, şi neorganizat, ca să zic aşa. Eu, personal, reuşesc să mă detaşez, odată ce am ieşit din birou, tot ce se întîmplă în afară reprezintă timpul meu şi îmi aparţine. Dar cred că asta depinde de cum procedează fiecare, de stilul personal. Sînt oameni care rămîn cu problemele de la birou, şi după ce au plecat de aici, eu prefer varianta să mă detaşez. Ca să reuşesc, se întîmplă, de exemplu, ca înainte să ajung acasă să trec prin parc, mă plimb puţin, acumulez puţină energie de la soare sau verdeaţă sau copii, acum, cînd se face vremea frumoasă. Pe urmă mă duc acasă, deschid o carte, fie şi jumătate de oră. Grupul meu de prieteni e format şi din colegi de acum, şi din foşti colegi de facultate, din prieteni mai vechi din oraşul unde m-am născut sau alţii întîlniţi de-a lungul timpului.

Ioana FETECĂU
asistent director general (27 de ani) 

1), 2) În general, rămîne timp liber, dar sînt şi perioade cînd într-adevăr sînt lucruri urgente, cum ar fi organizarea unei conferinţe, un eveniment special, petrecerea de Crăciun. Dar sînt momente pe care le ştii dinainte şi trebuie să te organizezi. Îţi planifici timpul în funcţie de perioade şi de proiecte. Înainte îmi dedicam foarte mult timp muncii, acum încerc, cînd plec de la birou, să fac şi altceva. Week-end-ul este în general liber, se mai întîmplă să fie nevoie de muncă, dar rar. În rest, încerc să ies în natură, cu prietenii, merg la teatru, citesc. E mai rău iarna, cînd se întunecă devreme şi se restrînge cercul de posibilităţi. Cînd ies, mă întîlnesc şi cu colegi, şi cu alţi prieteni, e un fel de mix. Am încercat să-mi fac prieteni şi în cadrul firmei, avînd în vedere că stau aici atîtea ore pe zi şi lucrez de mult timp. Sigur că se mai întîmplă să iei stresul şi problemele cu tine, cînd pleci, n-ai cum să fii complet robotizat, să ştergi totul din memorie. Trebuie să încerci să depăşeşti astfel de momente. Dar asta nu pentru că îţi spune cineva că trebuie să stai aici, ci ştii că trebuie să duci la bun sfîrşit un lucru, ai un deadline mai scurt, e nevoie de efort mai mare, de timp – dar îţi dai seama că e vorba doar de o perioadă.
(Vi s-a întîmplat vreodată să întîrziaţi?)
O singură dată cam o oră, în rest întîrzieri mici, maximum o jumătate de oră. Nu e capăt de lume, se compensează cu zilele cînd te implici mai mult.

Diana PÎNCESCU

research executive, 24 de ani

1), 2) Există viaţă după serviciu, însă mai mult în week-end. În cursul săptămînii, dacă sînt invitată undeva, ies, dar depinde de perioadele de la serviciu, dacă e o săptămînă aglomerată e posibil să stau peste program, să termin ce am de făcut. Cînd plec, încerc să mă detaşez, fiindcă altfel, a doua zi, eşti obosit, nu poţi să dai randament. Mă duc acasă, mă uit la un film, citesc, eu zic că reuşesc să păstrez un echilibru. Uneori prefer să stau peste program, ca să adaug calitate la ce fac, e vorba de alegere. Da, şi de sacrificiu, dar mi se pare OK, fiindcă îmi place ce fac. Eu aveam prieteni aici înainte să mă angajez, alteori ies cu prieteni care n-au legătură cu serviciul.
(Peste 4-5 ani vă vedeţi lucrînd tot aici sau vreţi să căutaţi altceva?)
Momentan îmi place aici, nu caut altceva, dar 4-5 ani înseamnă mult, nu-mi dau seama. Ocazii s-au mai ivit, dar nu am vrut să plec. E bine aici. Cînd am terminat facultatea, am aplicat în mai multe locuri şi am ales să rămîn aici, cum spuneam, aveam deja prieteni la GfK şi echipa e destul de tînără. De-asta şi relaţia cu şefii e mai relaxată.  

Raluca POPA 
PR specialist

1), 2) Îmi rămîne timp, ies cu prietenii, mai ales acum, spre vară, în parc, la spectacole, la restaurant, la o cafea, cam de două ori pe săptămînă. Cînd mă duc seara acasă, gătesc ceva, citesc, fac lucruri care îmi plac. Comut destul de bine de la serviciu la alte lucruri, nu stau cu gîndul aici, cu excepţia perioadelor foarte presante. Prietenii mei, în general, nu au legătură cu serviciul, sînt foşti colegi de facultate, deşi din cînd în cînd mai ies cu cîte o prietenă de aici. Nu e atît de stresant cum cred oamenii din exterior, dar poate e şi cultura corporaţiei noastre, stilul de management e un pic mai relaxat, cel puţin eu asta simt. Sigur că există şi un factor de stres, pentru că lucrezi direct cu clientul, dar cred că oamenii sînt mai deschişi la minte, sînt din ce în ce mai conştienţi că trebuie să fii relaxat în timpul liber, ca să poţi veni cu energie la serviciu.

a consemnat Mădălina ŞCHIOPU.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.