În 1985, la Pătîrlagele, în judeţul Buzău, de pe banda secţiei auxiliare Electronica, ieşea pe piaţă radioul portabil Ric. Cu o simplă baterie R6 şi o cască într-o ureche, aveai parte de radio doar pentru tine, fără a deranja pe nimeni. O invenţie revoluţionară pentru un regim comunist restrictiv cu libertăţile cetăţenilor săi. Conţinutul programelor transmise atunci prin unde medii mă obligă să fac diferenţa între „jucăria“ de atunci şi mai ofertanta invenţie apărută 15 ani mai tîrziu. Apple s-a gîndit să dea ascultătorului libertatea de a alege ce vrea să asculte, inventînd la începutul anilor 2000 iPod-ul. A urmat apoi alăturarea cuvîntului „broadcast“ la „pod“ şi gata! S-a născut o nouă formă de exprimare audio numită podcast. Spaţiul digital s-a deschis practic tuturor, iar podcast-ul a devenit locul de joacă.
Podcast-ul poate fi definit printr-o serie de emisiuni, fiind un produs audio disponibil pentru download sau transmis „în viu“ online, conceput pentru a fi recepţionat prin computer, tabletă sau smartphone. Oamenii au început să-şi înregistreze vocea citind, exprimînd păreri, mixînd sunete şi muzici, pornind dezbateri, exprimîndu-se liber şi întrebîndu-se cu voce tare, neîngrădit, generînd diversitate în conţinut audio, numai bun de împărtăşit online, dar adesea consumat offline prin cine ştie ce aparat inteligent portabil.
Astăzi, fără ca iPod-ul să se mai bucure de aceeaşi popularitate, lumea nu a renunţat să se „joace“ cu sunetul, cu toate că imaginea video pare mai generoasă, mai atrăgătoare. Pare, am spus. Imaginaţia stimulată de sunet o consider mult mai puternică şi susţin asta amintind de panica produsă de istorica emisiune radio cînd H.G. Wells a citit Războiul lumilor. Un „podcast“ de prin 1938.
În prezent, în Statele Unite ale Americii, cel mai urmărit podcast se numeşte Serial, o nonficţiune de la producătorii care au dat This American Life. Show-ul beneficiază de ajutorul unor experţi în juridic, readucînd în atenţie investigaţia în care un copil e acuzat, pe nedrept se pare, de crimă. Realizînd portretul celor implicaţi pe cît mai multe planuri, Serial este un produs consumat săptămînal. Conform Apple, show-ul a atins aproape cinci milioane de descărcări prin iTunes, fiind cel mai urmarit podcast atît în Statele Unite ale Americi, cît şi în Canada, Marea Britanie şi Australia. Succesul show-ului este explicat prin combinaţia reuşită de storytelling cu podcast.
Departe de a fi o ţară „prietenă“ cu podcast-ul, România este şi ea prezentă online cu cîteva produse. Cu ceva experienţă şi peste 110 episoade se laudă seria Sceptic în România. Susţinîndu-şi activitatea din finanţare proprie, producătorii se recomandă ca fiind „singurul podcast cu apariţie regulată de patru ani încoace şi cu conţinut independent.“ Unul din puţinele podcast-uri care au beneficiat de sponsorizare din partea unei firme este Peşte prăjit. Nu ştiu dacă numele are un merit în acest sens, dar este unul din puţinele podcast-uri româneşti care a beneficiat de sponsorizare. Aproape 190 de episoade pentru un podcast dedicat jocurilor de noroc şi, în special, jucătorilor de poker.
Cu ascultători atît în România, dar şi în Italia, Spania, Franţa, Elveţia, Republica Moldova, Canada şi Statele Unite, mai găsim pe iTunes o serie avînd ca temă tehnologia şi informaţiile din management. Produs în limba română, Burzcast reuşeşte să contabilizeze 1900 de descărcări în medie pe lună, dar partea cu adevărat lăudabilă este că producătorii acestui show, conştienţi de puterea podcast-ului, au iniţiat un proiect pilot denumit „Şcoala de podcasting“, tocmai pentru a familiariza România cu această formă de exprimare.
Ambiţioasă iniţiativă. Pentru mine este surprinzător să constat că cei dispuşi la o aventură de tip podcast în România nu vin, de fapt, dintr-o experienţă radio. Au calitatea de a cunoaşte exact despre ce vor să vorbească şi, astfel, îşi definesc clar un public ţintă pentru produsul lor. Pe Internet e suficient. Totuşi, contribuţia celor din radio în podcast ar aduce plus valoare sunetului. Însă, culmea, „oamenii de radio“ nu sînt dispuşi să iasă din zona de confort asigurată de camera antifonată cu becul roşu. Preferă să se manifeste doar „în direct“, cînd, de fapt, abia reinventarea online prin podcast ar lăsa cu adevărat ceva în urma lor.
România ar avea nevoie de o perioadă de podcast. Într-o ţară în care oamenii nu mai par dispuşi să asculte, această formă de exprimare ar face minuni. Sau poate că minunile deja se întîmplă. Într-un mod cu totul optimist, am putea interpreta recentele audienţe radio care arată dispariţia a zeci de mii de ascultători din FM, poate e vorba de o relocare... online. E rost de evadare, iar podcast-ul este doar o cale.
Valentin Panduru este realizator de programe la RFI România.
Adevarul.ro
