„Cine te-a pus pe tine aici?“

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
Marea de altădată jpeg

În vara anului 1996, ne aflam în sudul Angliei, la Chichester, în vizită la o distinsă englezoaică în vîrstă de aproape 70 de ani, o persoană interesată de România unde, în tinereţe, petrecuse o bună perioadă de timp. Învăţase limba şi încă o ştia perfect. După ce am oripilat-o descriindu-i în amănunt situaţia din Bucureştiul acelui moment, cînd la putere era Guvernul Văcăroiu, rata inflaţiei depăşea 50%, corupţia era generalizată, băncile dădeau numai credite preferenţiale şi neperformante iar la tot pasul înfloreau mici şi mari escrocherii, discuţia a ajuns şi la problemele lor, mai exact, la eşecul căsniciei prinţului Charles cu lady Diana. Cei doi trăiau deja de vreo patru ani separaţi, pronunţarea divorţului era iminentă iar presa din toată lumea întorcea chestiunea pe toate părţile. Am comentat şi noi mult mediatizata situaţie, ca şi cum ar fi fost vorba despre nişte cunoscuţi sau nişte vecini de-ai noştri, încercînd să găsim cauze şi vinovăţii. Unii ţineau partea Dianei, alţii pe cea a prinţului Charles. La un moment dat, în focul discuţiei, cineva a întrebat într-o doară: „Dar regina?“. În clipa aceea, simpatica englezoaică s-a îmbăţoşat brusc şi pe un ton din care dintr-odată dispăruse orice urmă de umor, a exclamat: „What’s with the Queen? The Queen is OK“. Am încetat imediat trăncăneala noastră uşuratică, realizînd că am călcat într-o zonă tabu.

Mai tîrziu, cînd lucram la BBC, am aflat că una din regulile de bază ale, probabil, celei mai prestigioase instituţii de presă din lume, este aceea că atunci cînd prelucrezi sunetul unei ştiri despre regină, n-ai voie să-i întrerupi vreo frază sau să-i micşorezi volumul vocii pentru a interveni pe deasupra cu traducerea. Procedeele radiofonice obişnuite nu se aplică şi în cazul reginei, ale cărei enunţuri trebuie să se audă clar de la cap la coadă. Şi nimănui nu-i trecea prin cap să comenteze o asemenea regulă (nici chiar cîrcotaşilor de români angajaţi ai acestei instituţii).

Atunci am înţeles că noului român republican îi lipseşte exact o asemenea limită. O instituţie, o funcţie, o persoană acceptată de toată lumea din convingere, din bun-simţ sau din educaţie, ca fiind reprezentativă şi simbolică pentru toţi. Un model, om şi el fireşte, dar pe care să nu ţi-l doreşti bîrfit sau vorbit de rău, fiindcă ştii ori intuieşti că terfelirea numelui său înseamnă automat şi terfelirea propriei tale demnităţi. Desigur, se poate spune că regina Angliei este un model de-a dreptul istoric. Dar şi vărul ei, regele Mihai, este un asemenea model care, după decenii de îndoctrinare comunistă şi antimonarhistă, după nenumărate şi perseverente încercări de compromitere, a rămas pentru unii şi a redevenit pentru alţii, prin demnitatea şi atitudinea sa, un simbol de necontestat.

La recenta sa aniversare, mare parte din lumea politică şi din presa românească nu a pierdut ocazia să se poziţioneze într-un fel sau altul faţă de persoana sa şi faţă de ideea monarhică în general. Unele declaraţii sau atitudini au fost cu adevărat la înălţimea momentului. Altele s-au înscris însă în neobosita cîrcoteală a tristei „republice podgorene“ româneşti, aceea care ne face să nu mai vedem nimic de sus, cu calm şi detaşare, care ne împinge să căutăm tot felul de dedesubturi şi cancanuri ieftine, să găsim defecte, vulnerabilităţi şi puncte criticabile, să descoperim pretutindeni numai interese necurate şi oameni ticăloşi (bineînţeles, cu excepţia propriei noastre persoane), să nu mai înţelegem şi nici să preţuim toleranţa, respectul, demnitatea, onoarea, decenţa, să nu mai apreciem rînduielile şi sărbătorile şi, în general, omul, în deplinătatea importanţei sale.

Bineînţeles, există o categorie de oameni care se consideră deştepţi, total liberi şi independenţi, care nu recunosc şi nu au nevoie de modele ori de simboluri, care nu se vor reprezentaţi de nimeni, considerîndu-se pe deplin suficienţi lor înşişi. E dreptul şi mîndria lor să fie aşa. Dar e un soi de ateism civic care dă rezultate în ţări cu cetăţeni extrem de raţionali, educaţi, înstăriţi şi în foarte mare măsură independenţi faţă de stat. La noi însă, aş observa că, de prea multe ori, genul ăsta de gîndire are ataşată o nuanţă ridicolă. Bîntuit inevitabil de spiritul caragialian, naşte adesea aprigi „susţinători ai ordinii în Republica Ploeştilor“.

Mulţi continuă să-şi dorească în fruntea ţării preşedinţi aleşi (sau nu) prin vot popular, cărora apoi, prin presă sau prin bancuri şi discuţii, să le poată zice eventual nea Nicu, Ilici, Ţapu, Băse ori, cine ştie... Căcărău. Important e, adică, să fie nişte indivizi, mai buni sau mai răi – puţin contează, dar pe care să-i perceapă ca fiind asemeni lor sau chiar mai jos, ridicaţi din „bobor“, şi pe care să-i poată vota (sau nu!?), dar în orice caz să-i poată apoi înjura (ba, chiar şi împuşca). Pare destul de limpede că sistemul acesta, care funcţionează prin alte părţi, la noi creează mai degrabă stări negative. Cînd nu uneşte întru revoltă, dezbină steril, consumînd de pomană energiile populare. Şi e poate cazul să găsim un alt model de raportare la propriile noastre limite şi la cei care ne conduc. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.