Cu educația la radiolog

Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

În societatea noastră atît de dezbinată există totuși un consens promițător. Mai toată lumea pare să fie de acord că avem un învățămînt deplorabil. Corul plîngerilor e reactivat, cu o periodicitate la fel de previzibilă ca migrația păsărilor, la fiecare evaluare națională – bineînțeles, cu ajutorul binevoitor al presei.

Mă uit peste un articol din Evenimentul zilei, ocazionat de subiectele de la examenul scris la română la Evaluarea națională pentru clasa a -VIII-a. Titlul e generos: „RADIOGRAFIA învățămîntului românesc“. Majusculele aparțin, desigur, autoarei articolului, Georgiana Ioniță, care ne promite „o analiză bazată pe cifre și comentarii avizate a rezultatelor de la prima încercare cu care copiii dau piept pe drumul cunoașterii“. Aflăm din această analiză că starea jalnică a învățămîntului românesc are trei cauze majore: 1. Nu se mai studiază clasicii literaturii române; 2. Nu se mai dă admitere la liceu; 3. Nu se mai acordă suficientă atenție școlilor de meserii. Deducem și că, odată rezolvate aceste hibe, învățămîntul românesc se va putea relansa către performanțele glorioase ale anilor ’80 ai secolului trecut.

Cel dintîi dintre experții interogați este academicianul Eugen Simion, care de altfel furnizează și subtitlul articolului: „Este inadmisibil! Li se șterge copiilor identitatea națională“. Mă opresc nedumerit chiar asupra acestei formulări: cum adică „li se șterge“ copiilor…? Cine face lucrul ăsta? Cum? Cînd? De unde sugestia de brain wash, pe care ar comite-o ori învățămîntul în ansamblul lui, ori poate, ceva mai modest, nepriceperea alcătuitorilor de subiecte? Sau poate e vorba despre vreo conspirație în care să-și fi vîrît coada, insidios, însuși statul paralel. Lăsînd gluma la o parte, mărturisesc că m-am intersectat de mai multe ori cu academicianul Eugen Simion pe această temă și am rămas cu impresia că, pentru domnia-sa, „identitatea națională“ e un fel de dat cu care ne naștem, conținut în ADN-ul nostru, în vreun subconștient colectiv de la care ne împărtășim jungian sau în vreo matrice stilistică pe care o ingerăm, blagian, odată cu laptele matern. Mai prozaic din fire, pentru mine identitatea cu pricina nu face parte din ființa noastră biologică și nici din structurile mentale înnăscute. Avem, desigur, părinți care ne transmit o anume zestre genetică, dar mă îndoiesc că ea e altoită cu Eminescu, Enescu sau Brâncuși. Avem un loc al nașterii, care poate să fie și un aeroport internațional. Pe scurt, identitatea națională nu se primește la naștere și nici prin taina vreunui botez, ci se formează prin ceea ce urmează să devenim. Și aici începe de fapt adevărata problemă. Eu, unul, aș prefera, de pildă, ca prin „identitate națională“ să înțeleg mai puțin reverența față de clasicii culturii române, cît atribute mai pedestre precum „cinstit“, „harnic“, „destoinic“, „cuviincios“, „tolerant“, poate chiar „simpatic“ – lucruri după care alții să ne poată recunoaște și să zică: „Aha. Ești român?“ Și, mai presus de toate, o bună și frumoasă stăpînire a ceea ce nu numai că ne particularizează la modul absolut, dar se și dovedește indispensabil pentru a funcționa ca o comunitate: limba.

Pentru academicianul Eugen Simion, dovada peremptorie a etnocidului comis asupra generațiilor viitoare o constituie faptul că textul ales pentru proba scrisă provine din romanul Inocenții al Ioanei Pârvulescu în loc să poarte semnătura vreunui Hogaș sau Sadoveanu. „Am ajuns să le cerem copiilor analiză pe textele Ioanei Pârvulescu, de parcă România nu are un Sadoveanu sau un Calistrat Hogaș, să afle cum arată o excursie la munte.“ Dacă domnul academician ar fi avut disponibilitatea de a irosi un pic din timpul domniei-sale înainte de a se pronunța, ar fi observat, poate, că în subiectul de examen incriminat nu e vorba despre nici un fel de „analiză pe text“, ci de cîteva întrebări gramaticești dintre cele mai simple (sinonimie, cratimă, formarea cuvintelor, hiat), o cerință iarăși minimală în aria „înțelegerii de text“, de a identifica două „idei principale/secundare [adică de oricare, măcar să aducă cît de cît a idei, n.n.] din textul dat“ și o întrebare absolut puerilă vizînd conținutul textului. În plus, veșnica și inepta compoziție argumentativă cum că textul dat ar aparține genului X.

Domnul academician Eugen Simion e îngrijorat că elevii de 14-15 ani de azi nu mai au prilejul să li se reveleze rafinamentele artei scriitoricești de înaltă clasă ale unui Sadoveanu sau Hogaș. Pe mine mă ia groaza că la un astfel de subiect, absolut elementar, neavînd nici în clin, nici în mînecă cu valorile literare, abia 73,6% din candidați au putut să promoveze. Nu mai este vorba, domnule academician, despre faptul că elevii noștri nu reușesc să-i cunoască și să-i înțeleagă pe clasici, ci despre faptul că mare parte dintre ei nu reușesc să înțeleagă nimic. Nici un text mai lung de zece rînduri, oricît de simplu.

Cel de al doilea intervievat, Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, pune degetul pe rană: „Avem 42% analfabeți funcțional“. Cei despre care vorbeam mai sus. Concluzia dlui Cristache pornind de la această realitate sumbră este, spre a prelua un epitet drag presei, „năucitoare“: „Ar trebui ca admiterea să se facă la fel ca înainte de 1990, pe bază de concurs. Fiecare liceu să își aleagă subiectele de testare, în funcție de profil și nivel.“ Mi-e imposibil să pricep în ce fel crede dl Cristache, din poziția dumisale de reprezentant al părinților elevilor din România – inclusiv, bănuiesc, al părinților celor 42% – că revenirea la admiterea la liceu, ce ar adînci, fără doar și poate, segregația și așa endemică în învățămîntul românesc, va putea contribui la diminuarea analfabetismului funcțional în rîndul tinerilor de azi. Să i uităm deci pe cei ale căror odrasle riscă să îngroașe rîndurile handicapaților social din România, cohortele celor care nu vor putea aspira vreodată la o slujbă cît de cît decentă, lipsindu-le abilitățile indispensabile inserției în lumea contemporană. Ei sînt, precum zicea un alt clasic, „din lumea celor care nu cuvîntă“.

Cea de a treia intervenție, a dlui Marius Pieleanu, sugerează, în contextul dat, soluția miraculoasă: „E drept, o societate are nevoie de medici, profesori, ingineri, academicieni, însă la fel de mare nevoie are și de strungari, frizeri, zugravi, meserii extrem de respectabile și chiar bănoase. Problema este că nu avem o relație consistentă între ce cere economia și ce dăm. Nu se asigură o formare profesională în acest sens, dispar meserii, meserii extrem de utile, mai ales în zonele rurale. Noi trebuie să ținem în viață, pentru că sindicatele fac presiuni, o mulțime de licee care nu își găsesc justificarea.“ Corect, pînă la un punct – ce facem, de pildă, cu mobilitatea socială? cu exercitarea liberului arbitru în formarea individuală? –, numai că, poate nu a știut dna Ioniță să formuleze întrebările, nu era vorba despre liceele-fantomă menținute în viață de zelul sindical și de aspirațiile bovarice ale celor dispuși să le frecventeze, ci despre cunoștințele și abilitățile cu care elevii români încheie gimnaziul, ciclu de învățămînt obligatoriu și de cultură generală. Altminteri, cred că orice sociolog ar fi dispus să conceadă că e greu să te descurci fără scris și citit, asumate drept competențe textuale – producere și înțelegere de text –, și socotit, înțeles drept capacitate de rezolvare de probleme, chiar și în meseriile cele mai „manuale“. Fără astea, nu vom avea nici măcar zugravii și tinichigiii cărora le ducem, pe bună dreptate, dorul.

Concluzia? Avem un învățămînt catastrofal, însă catastrofal în atîtea feluri încît e imposibil de aflat cum ar arăta unul bun. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.