Identitate şi putere

Publicat în Dilema Veche nr. 535 din 15-21 mai 2014
Alte confuzii jpeg

S-au făcut, în critica românească, de mai multe ori, apropieri între drama lui B.P. Hasdeu – Răzvan şi Vidra, şi „tragedia scoţiană“ a lui Shakespeare – Macbeth. Motivul este evident: similaritatea existentă între protagoniste – doamna Macbeth şi, respectiv, Vidra –, femei cu impuls obsesional pentru putere, dar forţate de propriul gen – aşa-zicînd „secund“ – să acţioneze, în mecanismul politic, prin intermediari (soţii lor – împinşi, compulsiv, către postura de conducători). Nu neg, desigur, validitatea unei astfel de comparaţii. Cred însă că piesa lui Hasdeu are un punct de referinţă mult mai solid într-o altă tragedie shakesperiană de prim rang, cea a maurului Othello. Personajele cu afinităţi în acest caz sînt bărbaţi: controversatul domnitor al Moldovei, Răzvan, şi controversatul general al armatei Ducatului Veneţian, Othello. Vreau să fiu bine înţeles. Nu urmăresc aici articularea unui comentariu literar, fie el şi comparatist, ci analiza unui caz mentalitar, care poate transforma, iată, nişte indivizi onorabili în personalităţi controversate, situaţie intuită de Shakespeare şi, ulterior, de Hasdeu. Aş spune că anomalia în cauză aparţine, paradoxal, mai mult istoriei, decît literaturii.

Despre ambii eroi lumea ştie cîte ceva, măcar generalităţi de manuale. Othello vine din Egipt şi pare a fi, în ciuda originii lui nobile (descinde dintr-o familie regală), ceea ce se numeşte astăzi un mercenar. Îşi oferă serviciile militare diverselor armate europene, aflate în interminabile conflicte teritoriale. În Veneţia, el găseşte, aparent, înţelegere şi apreciere. Devine comandantul oştii şi se mişcă în cercuri aristocratice. Aşa o şi cunoaşte, de altfel, pe frumoasa Desdemona, fiica nobilului Brabantio, femeie cu care se căsătoreşte, de altfel, în secret. Cînd mariajul ajunge să fie cunoscut public, tatăl fetei, Brabantio, îşi pierde practic minţile. Aleargă disperat la duce pentru a cere ajutor. Îi explică acestuia că fiica i-a fost sedusă, negreşit, cu ajutorul magiei negre, de către perfidul maur şi că ea nu ar fi putut niciodată să se însoţească, de bunăvoie, cu „un lucru“ de care mai curînd „te sperii“ decît „te îndrăgosteşti“. Caracterizarea teratologică a lui Othello e amplificată şi de o imagine violentă, repetată pătimaş de Brabantio: „Buze Groase.“ Nobilul veneţian regretă amarnic faptul că l-a invitat pe Buze Groase în casa lui şi că l-a tratat ca pe un prinţ.

Prin natura funcţiei sale, ducele are o atitudine mai raţională. Întîi, subliniază meritele generalului său, prezentîndu-l ca pe un ins de calitate, „calificat“, la rigoare, să-i fie soţ chiar şi frumoasei Desdemona. Ulterior, observînd exasperarea lui Brabantio, dă totuşi ordin să fie adusă presuspusa victimă a practicilor oculte pentru a-şi explica pasul conjugal. Deşi trezită în miez de noapte, Desdemona îşi descrie iubirea pentru Othello în cuvinte patetice, imposibil de combătut. Brabantio se vede nevoit să plece acasă doborît şi să-şi trăiască durerea parentală în singurătate. Ducele, rămas doar cu primul lui consilier, face o remarcă absolut surprinzătoare. Deplînge destinul nefast al bătrînului nobil veneţian, adăugînd că nu ştie cum ar fi supravieţuit el însuşi, dacă fiica sa l-ar fi ales drept soţ pe unul ca Othello. Scena are în ea o doză de oximoron, sugerînd că adevărurile fundamentale şi, în acelaşi timp, murdare ale unei societăţi trebuie căutate mereu în spatele aparenţelor fals strălucitoare. Asistăm, aşadar, la o deturnare a contextului, foarte asemănătoare celei pe care o trăieşte, mai tîrziu, personajul lui Hasdeu, ţiganul Răzvan. Viteaz, corect şi educat, el reuşeşte, prin virtute (chiar dacă presat de ambiţioasa Vidra), să se ridice la rangul de voievod al Moldovei. Ei bine, în momentul în care eroul se află pe punctul de a primi laurii puterii absolute, înşişi prietenii şi tovarăşii lui de luptă, care l-au urmat, cu admiraţie şi credinţă, în toate confruntările (precum înţeleptul Tănase, bunăoară), dezvoltă subite ezitări şi îndoieli. Întreabă ei, nedumeriţi, dacă se cade „să apuce“ tronul ţării „orice neam“?

Să recunoaştem, în interiorul idiosincraziilor societăţilor civilizate rezistă dintotdeauna – uneori, în variantă sublimată – convingerea că identitatea individuală nu va trece niciodată peste cea colectivă. Într-o lume sofisticată (de tipul celei europene), cu xenofobii mai mult sau mai puţin ascunse, un maur şi un ţigan care intră, fie şi cu un bagaj considerabil de calităţi umane, în jocul puterii, intră, de fapt, într-un joc cu focul, foarte probabil suicidal. Avem aici o tragedie culturală, unde destinul personal, prezumtiv excepţional, este mai întîi umbrit şi, apoi, strivit de-a dreptul de implacabilitatea destinelor colective. Deşi triumfători prin identităţile lor eclatante şi centrali prin virtuţile proprii, societatea se străduie, pe fundalul unor atavisme necruţător-discriminatorii, să le atribuie oamenilor prinşi în acest blocaj profiluri de învinşi şi tipologii de periferici. Nu întîmplător, cînd realizează că a căzut în capcana lui Iago, ucigînd-o pe nevinovata Desdemona într-un mod bestial, Othello înţelege că acesta fusese oricum drumul prestabilit (de ceilalţi) pentru el. Se compară singur cu indianul primitiv care „a aruncat o perlă mai valoroasă decît întregul lui trib“. Dintr-o asemenea dilemă identitară, seppuku pare, într-adevăr, singura ieşire onorabilă.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.