Marean

Publicat în Dilema Veche nr. 333 din 1-7 iulie 2010
Drumurile noastre  Toate  jpeg

E modelul absolut al adaptabilităţii. E altoiul cel mai complex. E culmea alchimiilor interioare la care a putut ajunge plămada noastră veşnic schimbătoare. Marean e numele unui soi, perfect copt, de inşi care, ajunşi la puterea maximă de polenizare, inundă spaţiul public. Mişcarea de umplere a oricărui loc gol are o erotică a lăţirii, un entuziasm al ocupării şi o beţie a sărbătoririi zilnice a victoriei. Iar muzica acestei chermeze gigantice e ca o inimă comună care palpită între şoldurile frenetice şi mîinile ridicate, în extaz, spre cer. Marean se înmulţeşte cu o viteză ameţitoare şi mănîncă… mă rog… haleşte orice. Blocuri, cartiere, străzi, instituţii, mijloace de transport în comun, pieţe, plaje, munţi şi văi. Dintr-o casă bătrînească, albă, cu ferestre vopsite în verde pal, Marean face o vilă roz, cu lei din bronz la intrare şi cu trei terase, sprijinite pe colonuţe bondoace. Dintr-un foişor, face un turnuleţ, jumătate indian, jumătate turcesc. Cînd pune mîna pe o clădire de patrimoniu, o face mult mai frumoasă decît era, şi-i pune geamuri termopan, din plastic alb. Marean iubeşte pătimaş culoarea. Şi ciucurii. Şi fîşul. Şi şlapii peste şosete. Şi grătarul ticsit cu mici, pe balcon. Dar poate fi şi „domn“. E drept, de-ăsta mai nou, dar tot „domn“ se cheamă. Cu ceas de aur, cu funcţie publică în administraţie, cu palat de vacanţă la ţară, cu biserica pe care a ctitorit-o la el în sat, cu copiii trimişi la şcoli în Europa sau în America. Sigur că prosperitatea lui Marean nu e o problemă, după cum, în mod normal, prosperitatea oricui nu trebuie să fie motiv de îngrijorare. Altceva ar trebui să atragă atenţia, dincolo de obişnuinţa multora dintre noi, de a-l ironiza. Instinctul de cuceritor al lui Marean. Fabuloasa lui ambiţie şi incredibila putere de a învinge. 

Dar, a te uita la el ca la o curiozitate, ca la o vietate bizară, e o greşeală mare. Despre Marean se scrie în fel şi chip, chiar dacă numele lui nu e prezent, explicit, în tot locul. Nu de puţine ori, scriiturile sînt bune, iar portretul împricinatului se conturează, din mii de cuvinte, în toată dimensiunea lui dezolantă. Ei?! Şi ce-i cu asta? De fapt, cu cît se scrie mai mult, cu cît trăsăturile lui Marean sînt surprinse cu mai mare acurateţe şi cu spirit de observaţie mai consistent, cu atît mai mult prinde viaţă şi dimensiune personajul din realitate. Relatarea ironică, subtilă, a faptelor care au dus la lăţirea lui Marean se transformă, în fiecare clipă, în vitamina care-l face şi mai mare. Şi mai puternic. Şi mai ubicuu. Pentru că, da, Marean iese miştocărit şi privit de sus în tot procesul ăsta de arătare cu degetul. Eseiştii îl denunţă, comentatorii şi analiştii îl înfierează, iar grupurile de umor, artiştii de stand-up comedy şi trupele de muzici deştepte îl fac, vorba lui, „varză cu carne“. Dar instinctele sale de supravieţuire, puterea de ocupaţie, reflexele perfecte, de vietate urbană dusă la desăvîrşire, cîştigă în fiecare clipă. Pentru că Marean a ieşit dintr-o vină colectivă nemărturisită, despre care, de douăzeci de ani, nu vrem să vorbim, dintr-un uriaş capital de frică, la fel de colectivă, la fel de puţin mărturisită, şi din iluzia că justiţia divină o va înlocui, vizibil, pe cea omenească. Toate fricile şi complexele, toată igrasia acestui subsol inundat, al stinselor noastre energii colective, s-au dovedit a fi, în modul cel mai fericit pentru el, perfect… abrazive. Au fost sculele ideale la care s-au şlefuit detaliile lui Marean. Absenţa noastră comunitară e unitatea lui perfectă, de clan. Oboseala noastră identitară e vioiciunea lui miserupistă. Obsesiile şi îndoielile noastre hermeneutice sînt certitudinile diamantine ale pragmatismului său. Marean nu trăieşte într-un stat de drept. Vieţuieşte la el pe stradă şi la el în oraş. Trăim cu impresia că, în fiecare zi, mai cîştigă un centimetru din spaţiul nostru. Dar nu vrem să vedem, nici în ruptul capului, cît de mult loc îi cedăm, în mod inconştient. Cît de bine credem că îl ştim, şi cît de puţin îl cunoaştem, de fapt. 

O altă mare greşeală – poate cea mai mare – e să formulăm şi să înţelegem subiectul Marean, în termeni de „noi şi el“. Ştiu că arată ca şi cînd mi-aş contrazice cîteva afirmaţii de mai sus. Dar contradicţia e doar aparentă. Pentru că, deşi ne place să-l vedem în opoziţie cu noi, Marean face parte din substanţa noastră. Pe el proiectăm tot ce nu ne iese, în cîrca lui punem invazia derizoriului, pe seama lui plasăm insurecţia universală a imposturii. Dar esenţa lui Marean e tocmai degradarea noastră. Nu Marean e vinovat pentru faptul că urîciunea străzii ne invadează spaţiul intim al familiei. Noi sîntem profund culpabili pentru că nu propulsăm nimic din clamatele valori ale spaţiului nostru privat, spre cel public. Însă vina majoră e că ne oprim la a-l miştocări pe Marean, neacordîndu-i nici o atenţie culturală. Rîdem de el, ne enervează, ne revoltă sau ne înduioşează, dar nu-l cunoaştem. E a nu ştiu cîta dovadă care ne arată, ne strigă că habar n-avem de ce ni se-ntîmplă. Studierea şi înţelegerea lui Marean trebuie să înceapă cu noi. O să-l găsim şi pe el, foarte repede, pitit strategic, ingenios, printre faldurile felului nostru sofisticat de a vedea lumea. Pentru că trăim o continuă maladie şi un delir al felului exclusiv „intelectual“ de a vedea cultura, nu acceptăm, cu nici un chip, că Marean e o problemă culturală. Şi-n loc s-o cercetăm temeinic, preferăm, ca-n cazul de faţă, căldura eseului.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.    

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.