M-a costat o sticlă de vin copyright-ul la acest titlu, dar a meritat. El îi aparţine colegului meu Bogdan Iancu, oltean vizionar de vocaţie. E o perlă de „glocalizare“, ademenind globalul în patul localului pentru a vorbi despre vecinul naţional. Dar vorbă lungă, sărăcia omului! Să trecem deci la subiect.

Subiectul era în acest caz unul recurent care mă nedumereşte de fiecare dată cînd fac greşeala (din ce în ce mai inevitabilă) să intru pe vreun blog sau site de presă: de ce majoritatea comentariilor nu au nici o legătură cu subiectul, dar se reped în cel mai firesc mod cu putinţă la gîtul – şi originile – autorului? Şi, mai ales, de ce o fac atît de vehement? (Un comentator de profesie ar putea să-mi spună şi mie, din start, după cum tocmai am citit pe un site: „unde ai învăţat tu, mă, boule, să vorbeşti aşa, la pansion?“.)

Am intrat deci pe Internet, am selectat la întîmplare o sută de comentarii din diferite domenii (adică un fel de eşantion – obsesii de sociolog, ce să fac?) şi am încercat să trag o concluzie firavă şi preliminară. A rezultat următorul portret robot:

Autorul: Lebedele din România sînt albe!
Comentatorul: De unde ai mai scos-o şi pe asta, băi jeg judeo-masonic? Şi nentu Iliescu/Constantinescu/Băsescu, ala de-l lingi tu undeva de kkat, tot alb e bey penibilule???

Epitetele şi celelalte expresii din acest succint portret-robot au fost plasate în ordinea frecvenţei lor în „eşantionul“ meu. Iar pentru mai multă bibliografie, redau mai jos un eşantion de e-conversaţii selectate fără nici un fel de părtinire şi pe care le transcriu ca atare:


Ce faci bufon mic si trist? Ai pareri si opinii?

Auzi, ba, fatza de mucegai????

La munca cimpului cu el, sau poate la curatat de toalete publice.

O mostra de jeg pe blogul marelui dizident megaloman obraznicatura dracului!... Inca o atitudine impertinenta ca asta si te vei duce sa-ti canti partitura de fringilida socialista la Antena 3, bey, spuley!

Boule, daca era fii-tu ce-ai fi spus? Penibilule…

Nu te mai osteni p(r)ostac de serviciu. Becalizatule, tot cacareaza de oaie ramai.

Maninci kkat de p(r)ostac. Mai imprastii niste voma pe site sa pari stiutor, dar, de fapt, sa manipulezi.

Stai dracului in banca ta daca esti idiot.

Marele comentator de filme porno trucate e ranit in „sufletul“ din cont? Sa se duca sa jeleasca in Palestina! Aici doar sa bata cuie e bun... cu capul! Si animalul asta trebuie definitiv schimbat sau macar scholodit...

M. B. este un cretin sau face pe cretinul ca sa aiba gurita lui piinica… Si tre sa fi sau sa te simti cu adevarat frustrat ca sa-l mai bagi in seama…

Apropo, sotia ta stie ca il admiri pe unul care face schimb de neveste? Ma refeream la DSK, ca stiu ca nu iti faci temele.

Succesuri si rahat cu lingura mai mica! Curaj, inspiratie si digestie completa!


Concluzia comentatorului român, adresată oricui are curajul să iasă în arena publică, pare să fie ceva de genul următor:

Bai, frate, ai reaparut pe aici cu mecla ta de zacusca! Hai, baga ceva sa ne mai radem pe noi ca altfel e abureala pe aici… Altfel doar X mai tine steagu sus cand ii tine lumanarea lui Baselu si ne mai radem de excremarile lui!

Concluzia mea? Chiar nu ştiu... Nu am inventat noi hate speech, evident, şi cu atît mai puţin vorbele grele la supărare. Comentariile publice pot fi – şi sînt – pretutindeni acide sau chiar agresive. Dar de cele mai multe ori au legătură cu subiectul, vehiculează un argument, cît de cît – şi oricît ar fi el de anemic. Nici în cele mai elegante formulări nu pare să fie însă cazul la noi. Oare de ce? Eu, recunosc, nu prea înţeleg, am rămas încremenit în stupoare. Caut aşadar doctorand (la fără frecvenţă, că nu mai avem bani de bursă...) să analizeze într-o teză care va face vîlvă, garantez, acest „stil cultural“ care poate pretinde, îndreptăţit, la titlul de brand de ţară!