Niște triști

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

În orice împrejurare a existenței comunitare omenești, atunci cînd apare o cauză socială, se găsesc și niște sanitari, gata să intervină și să-i curețe „corpul“. Aidoma situației din regnul animal. Păsăruici, insecte, peștișori, care se lipesc de corpul unui animal mai mare sau viețuiesc în imediata lui apropiere, pentru că le asigură protecție și hrană. Spre deosebire de ființele umane, celelalte vietăți din regnul animal nu compun imnuri de slavă și nici nu delirează verbal, preamărindu-și protectorul. Oferă niște servicii în schimbul altora. Pentru a supraviețui. La oameni e mult mai complicat. Noi sîntem niște animale cu conștiință de sine dezvoltată și cu facultatea de a ne exprima dusă pînă foarte departe, la un nivel de sofisticare extrem de avansat. Oportuniștii umani sînt o lume complicată și extrem de diversă.

Au existat încă de la formele incipiente de organizare ale primilor bipezi. Și au însoțit istoria umanității, strîns lipiți de trupul ei. Așa cum o vor face pînă la capăt, la stingerea oricărei urme care va mai aduce aminte de această planetă. Pentru că ei sînt, întotdeauna, și ultimii supraviețuitori. Sînt întruchipările supreme ale uneia dintre dimensiunile esențiale ale universului uman. Una dintre cele care au cîntărit enorm în supraviețuirea speciei și în cîștigarea anvergurii și influenței pe care o are prezența noastră pe suprafața planetei. Această dimensiune este oportunismul. Iar în jurul acestei dimensiuni se grupează un microcosmos de materializări ale esenței sale. O enormă galerie de portrete umane, povești și caractere, de la forme cît se poate de simple pînă la adevărate spectacole ale complexității.

Oportunismul e un fenomen vast. De la impulsul comportamental elementar pînă la minuțioasele premeditări și elaborări de planuri cu mai multe variante e o distanță enormă, în care încăpem cu toții, laolaltă cu toată istoria noastră. Însă într-un punct al acestei distanțe, la un anumit loc de pe traseul aglomerat al oportunismului, se găsește și această specie de triști. Zgomotoșii de serviciu. Aceia care vor să iasă din mulțime doar prin puterea plămînilor. În general, sînt aproape complet lipsiți de umor, iar măsura în lucruri e o noțiune necunoscută. Găsesc o plăcere nebună în a pica în abisuri ale isteriei. Se dau cu fundul de pămînt și zbiară, ori de cîte ori se ivește vreo ocazie. Vreo cauză. Orice care le poate da șansa de a se face, cumva, remarcați. Să se știe că sînt și ei pe-acolo.

Cauza e ultima care contează. Cel mai important e să se vadă că ei sînt cei care o susțin. Și nu oricum. Întotdeauna au fost „primii care au spus că…“. Nu e important ce se cere, ce se revendică, ce se solicită din partea autorităților. Cel mai important lucru e prezența lor la fața locului. N-ai fost acolo cînd au fost ei? E nenorocire! Ești dușmanul cauzei. Nu există nici măcar un proces sumar. Condamnarea vine de la sine. Deseori își iau un aer eroic și gîfîie, la propriu. E „oboseala“ acumulată în lupta din prima linie a apărării cauzei. Au fost „acolo“ încă „de la început“. Au luptat și pentru tine, inconștientule și indiferentule! Dacă ai cumva norocul să‑i prinzi într‑un moment rar de relaxare, se mulțumesc să te mustre cu aer parental. Dacă-i prinzi într-o fază de activare, e vai de capul tău. Ochii aprinși te pîrjolesc aprig, iar după ce ești făcut scrum, cu ajutorul aruncătoarelor optice de flăcări, cenușa ți-e aruncată-n cele patru zări și vînturată cu niște discursuri de înfierare.

Nu susținerea cauzei e idealul care-i mînă-n luptă. De fapt, nici ei nu prea știu ce-i pune în mișcare și ce nu. Poate fi un amestec de gînduri cît se poate de nevinovate. Pe unii îi mobilizează doar faptul că așa pot fi remarcați cumva. Sînt ființe umane, ca noi toți, tînjind după orice fel de atenție. I se poate întîmpla oricăruia dintre noi. Așa cum sînt alții, care își bazează ascensiunea socială pe agățarea de o cauză, cățărîndu-se în felul ăsta, pînă la atingerea unei poziții publice convenabile. Aidoma situației din universul animal – de parcă noi ce-am fi? –, e o luptă pentru supraviețuire, în cadrul căreia se fac alianțe și schimburi de servicii. Chestii care vin la pachet, desigur, și cu asigurarea unor vieți îndestulate. Dar mai există o specie. Una extrem de periculoasă. E felul acela de ticălos sau de imbecil care, în timpul crimelor staliniste – cînd, dacă erai un fidel al cauzei, ți se dădea liber la omorît oameni care nu dovedeau suficient atașament –, felul acela de rătăcit care cerea să se depășească planul la deportări și execuții. Așa cum reprezentanți ai primelor categorii se găsesc oricînd, și cei care fac parte din ultima pot apărea la locul potrivit în orice clipă.

Existența lor nu trebuie, evident, să descurajeze nici o formă de exprimare a voinței oricui. Slujirea unei cauze în care crezi, dedicarea unei părți din timpul tău în favoarea ajutorării altora sau a îmbunătățirii condițiilor în care trăim cu toții, ori a celor care vin după noi, toate astea sînt lucruri firești pentru cei care aspiră să trăiască într-o comunitate civilizată. Dar atunci cînd întîlnești indivizi care-ți reproșează că nu strigi cu suficientă convingere, că trebuie să afirmi mai cu viață niște cuvinte capabile să-i convingă doar pe ei că ești suficient de implicat, ei bine, în situația asta e sănătos să te duci în altă parte a adunării. Sau să-l rogi pe respectivul sau respectiva să cînte la altă masă. Apare riscul – și, uneori, e un risc mare – să te dezvrăjești de cauză. Să confunzi lucrurile bune în care crezi cu forfota acestor triști. Lucrurile bune, ideile mari și lumina lor, frumusețea indescriptibilă a solidarității umane în construirea a ceva trainic, de care ne putem bucura cu toții, sînt și trebuie să fie mult mai puternice decît orice foială a triștilor.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.