Piftie şi (alte) delicateţuri

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Alte confuzii jpeg

În amfiteatru era o linişte mormîntală. Pînă şi lumina cenuşie, de început de toamnă, colora atmosfera funebru. Aprehensiunile decanului – declanşate încă din momentul acceptului său de a participa la festivitate – crescuseră gradual în intensitate. Cei şase bătrînei scofîlciţi, risipiţi haotic prin băncile vastei incinte, îl priveau morbid, cu ochi goliţi de expresie. Ar fi pasat bucuros sarcina oficierii ceremoniei unui prodecan, dacă la mijloc nu ar fi fost Marocanul, primul lui profesor de chimie din gimnaziu. Îl legau multe amintiri de bătrînul dascăl. Cea mai nostimă se întorcea, în vreme, la însăşi întîlnirea cu el. Abia se transferase la prestigiosul liceu cu profil real, elev în clasa a cincea fiind, cînd i-a şi venit rîndul, într-o zi, să facă „de serviciu“ pe şcoală. Nu trebuia decît să fie în permanenţă prezent lîngă cancelarie, să activeze soneria „de recreaţii“ şi „de ore“, iar, dacă se ivea vreo solicitare, să anunţe profesorii să iasă pe coridor pentru diverse întrevederi. O asemenea „întrevedere“ fu ocazia descoperirii celui care urma să-i fie de altfel şi profesor de chimie. Un băiat mai mare apăru intempestiv şi-i zise precipitat: „Uăi, bolfeule, ia du’ şî-l cheamă aici puţîn pe Marocanu’!“. Se execută rapid şi, intrînd în imensul – avu senzaţia – sanctuar profesoral, rosti tare, cu dicţie, aşa cum învăţase la cercul de teatru din ciclul primar: „Tovarăşul profesor Marocanu este aşteptat pe coridor!“. Strigătul lui piţigăiat declanşă un hohot general de rîs în cancelarie. S-a înroşit, crezînd că vocea în schimbare îi sunase ridicol, dar apoi s-a lămurit, înfiorat, că alta a fost cauza ilarităţii. Un bărbat înalt, slab şi măsliniu s-a ridicat stingherit şi a venit la el. L-a luat pe după umeri, aparent amical, însă cu o anumită fermitate, şi i-a şoptit, în timp ce ieşeau: „Băi curneaţă, numele meu e Popa. Profesorul Tiberiu Popa. Marocanu’ este o poreclă nenorocită, pe care o folosiţi voi, derbedeii din liceul ăsta!“. În ciuda auspiciilor dubioase, atunci s-a produs debutul unei prietenii de o viaţă. A ales Chimia mai tîrziu datorită Marocanului şi şi-a construit o remarcabilă carieră universitară cu ajutorul ei. 

Cum ar fi putut aşadar să-şi refuze profesorul, cînd acesta, tremurător şi gîrbovit de ani, s-a arătat la uşa biroului său decanal cu o cerere înduioşătoare? Promoţia de chimişti căreia îi aparţinea împlinea, în toamnă, nici mai mult, nici mai puţin decît şaizeci şi cinci de ani de la absolvirea facultăţii. Cei rămaşi în viaţă, nonagenari, hotărîră să sărbătorească împreună momentul, cu sentimentul tacit al unei ultime reuniuni. Marocanul s-ar fi bucurat ca, la festivitate, să le vorbească decanul facultăţii. Profitînd de legătura lui specială cu simpaticul elev de serviciu de odinioară, astăzi important şef de Şcoală de Chimie, îndrăzni, prin urmare, să-l abordeze cu rugămintea fierbinte de ajutor: „Te-te ro-rog mu-mult, Mi-Mironică, în-îndeplineşte do-dorinţa bă-bătrînului tă-tău da-dascăl!“, spuse bietul om, dîrdîind terifiant.  Slăbise teribil. Se uscase ca o frînghie învechită, iar ochii i se pierduseră complet în orificiile craniene. În gură îi clipocea o proteză instabilă şi, la cîteva secunde o dată, îşi introducea – involuntar – arătătorul de la mîna dreaptă în adîncimile nării stîngi, pentru a scobi acolo scurt şi vîrtos. „Sigur, dom’ profesor, pentru dumneavoastră accept bucuros“, zise decanul Miron cu teamă în suflet. Aerul defazat al bătrînului îl pusese pe gînduri. În plus, de parcă ar fi fost chitit să-i răscolească profund temerile, Marocanul îşi manifestă bucuria cu un fel de convulsie, un sughiţ ritmic ce părea rîs, după care adăugă: „Va-vai, ce-ce bi-bine, dra-dragă Mi-Mironică, am să-să le-le ce-cer la-la ca-cantina u-unde se-serbăm să-să gă-gătească pe-pentru ti-tine spe-special o pi-piftie de-de pă-păsărică!“. În preziua marii întîlniri, un prodecan al facultăţii îl sperie de-a binelea, zicîndu-i: „Miron, te căutau dis-de-dimineaţă trei bătrînei (unul în căruţ cu rotile), la birou, să te-ntrebe dacă la nu ştiu ce festivitate de mîine nu le-ai putea vorbi în portavoce, întrucît au probleme grave cu auzul. Unul a aţipit sprijinit de tocul uşii…“. Decanul n-a mai închis un ochi toată noaptea, întrebîndu-se la ce se înhămase oare. 

Priveliştea funestă din amfiteatru îi confirmă îngrijorările. Aceasta nu era o reuniune de promoţie, ci recensămîntul dramatic al supravieţuitorilor unui cumplit război. Cei şase nonagenari, patru bărbaţi şi două femei, se uitau la el cu priviri albe, venite din altă lume. Unuia dintre ei i se stinse însă pînă şi această vagă lumină de pe faţă, cînd pleoapele îi alunecară, grele, în jos, sugerînd un somn total, bun vecin cu zeul Thanatos. Miron începu să le vorbească despre rolul formator al Universităţii, despre ştiinţă şi istorie, despre generaţia lor de aur şi alte minunăţii academice, în ţipetele disperate ale unei doamne cocoşate (animate subit de discursul său), din rîndul al doilea, care nu auzea, aparent, nimic: „Ţe, ţe tot ziţi acolo, măi guliganule, măi?“. Restul auditoriului a rămas inert pe parcursul alocuţiunii, fiind – se vedea clar – ieşit din interval. Nici măcar Marocanul nu mai era prezent. Expresia figurii îl arăta căzut în transă (avea totuşi degetul puternic înfipt în nas). Bătrînica vocală s-a ridicat în picioare şi, agitînd o umbrelă veche înspre decan, răcni cu şi mai mare forţă: „Băţistule, băţistule, ai furat ţara asta! Mama ta de băţist!“. Tristul vorbitor se prelinse discret pe lîngă pupitru şi încercă să se facă nevăzut. Spre surprinderea lui, Marocanul sări ca ars de pe scaun, cu nara bombată de unghia groasă, şi urlă după el: „U-unde ple-pleci, cu-curneaţă? A-avem pi-piftie de-de pă-păsărică…“. 

Prezentul discontinuu,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.