Refuzul și frica de a mai fi om

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E ca și cînd ai asista la stingerea unei specii. Și ești perfect conștient că faci parte din acest fenomen. De la o zi la alta, indivizii pe care îi recunoșteai după cîteva caracteristici precise dispar. Sau, mai bine zis, dispare ceva din ei. Au aceleași semnalmente, aceleași trăsături fizice, dar e evident că ceva fundamental din interiorul lor a dispărut. Ca și cum s-ar stinge lumina într-o casă. O forță misterioasă stinge, cu o viteză amețitoare, luminile din oameni. Sau se închid niște obloane, îndărătul ochilor. Individul continuă să se manifeste ca o ființă, dar e din ce în ce mai puțin una umană. Figura se pleoștește și împietrește așa. Privirile sînt o noapte nesfîrșită. Iar gesturile sînt mici explozii, mînate de o energie fluctuantă a instinctului.

Ceva s-a schimbat enorm în lumea noastră a ultimilor doi-trei ani. Energia străzii e altfel. Felul în care avem, dacă mai avem, un minim contact vizual s-a modificat profund. Traiectoriile pe care ne deplasăm se rigidizează, ca lovite de un vînt cosmic înghețat. Toți mușchii sînt tensionați în orice clipă. Iar mișcările noastre sînt fie unele robotice, fie niște sprinturi aidoma celor ale animalelor de pradă. Înțepenim cu mîinile pe claxoane, iar străzile de aici au devenit albii ale unor rîuri de ură. Vacarmul străzii noastre e complet diferit de haosul celei orientale. Acolo zgomotul conține și un cod de comunicare a prezenței sau a unor intenții. Aici e doar expresia unui urlet interior. A unei uri amestecate cu deznădejde. Șoselele, bulevardele, străzile, trotuarele, trecerile de pietoni au devenit piste ale unei competiții grotești, lipsite de orice miză. Șoferii se avîntă înainte, la lumina galbenă a semaforului, ca și cînd aceasta s-a transformat în semnul de start al cursei pentru a-ți păstra viața. A trece pe roșu a devenit, pentru noi, ca o gură de aer pentru cineva care se îneacă. E încununarea existenței. Te-ai descurcat și-ai reușit. În aceeași măsură, pietonii se reped la trecerea care le e dedicată ca și cînd dincolo de ea se găsește ultima bucată de pîine rămasă pe planetă după un cataclism. Nimeni nu se asigură, toți ne repezim înainte, ca la o bătălie finală.

A aștepta la rînd, undeva, s-a trans­for­mat într-un spectacol depri­mant. E drept, n-am fost noi nici înainte vreo întruchipare a cultului pentru ordine. Dar în acești ultimi ani, dacă stai la rînd undeva, aștepți să intri într-un cabinet medical sau în biroul unui funcționar, dacă ești la un magazin, într-o stație de autobuz, în gară sau la metrou, simți o presiune cu totul nouă. În noi clocotește ceva care nu s-a exprimat pînă acum atît de vizibil, de agresiv. Ne sare țandăra de la orice. E suficientă cea mai neînsemnată scînteie pentru ca spațiul dintre noi, supraîncărcat cu ura și cu tensiunile pe care le conținem, să explodeze. Se vede limpede că sîntem gata oricînd să ne lovim. Parcă abia așteptăm să ne luăm la pumni. Iar cîtă vreme bătăile de toate felurile sînt transmise în buclă la televizor și în rețelele sociale, a pocni pe cineva nu e deloc un fapt ieșit din comun. Face parte, deja, din peisajul zilnic. A devenit firesc să vezi bătăi crunte și păruieli la școală. Face parte din meniul zilnic să înghiți la știri sau să auzi de la cunoscuți povești despre pumni în cap și picioare-n gură.

Iar fețele care defilează pe scena vieții publice sînt fundamental responsabile pentru această stare de fapt. În momentul în care vorbești zilnic în fața camerelor de luat vederi, iar vocabularul tău conține doar mitraliere, alinieri și execuții, amenințări și promisiuni de răzbunare „pă dujmani“, cînd de sub rînjetul „dă jmecher“ iese la lumină școala străzii, al cărei absolvent de frunte ești, cîtă vreme acesta e soiul care se perindă în lumina reflectoarelor, vom începe să credem cu toții că s-a dat liber la „cafteală“ și la „jmecherie“. Cum să arate spațiul public atîta timp cît vitrina lui e populată cu asemenea exemplare? Dacă la televizor e așa, înseamnă că ăsta e drumul pe care trebuie să-l urmăm cu toții. Văzînd zilnic așa ceva, e ca și cînd ai primi un semnal că s-a terminat cu chinul de a merge pe drumul spre civilizație. Exact cum ți s-ar spune că nu mai e de respectat nici o regulă și totul devine o cursă, o competiție din care ies învingători doar „ăia bazați“. E o încuviințare explicită a ieșirii de sub regulă. O încurajare a haiduciei și a puterii celui care „are sînge-n canalizare“.

În situația asta, oamenii închid obloanele din dosul ochilor și se ascund, fiecare în sinea lui. Se stinge lumina umanității sau se camuflează orice urmă care i-ar trăda existența. Pentru că, dacă s-ar observa la tine așa ceva, ți s-ar spune că ești prost, fraier, făcut din mămăligă. Școala vieții și școala străzii devin niște deziderate mult mai rîvnite decît orice universitate de pe lumea asta. A fi om înseamnă o mare slăbiciune. Și o rușine. Începi să te temi să fii așa. Începi să-ți înveți copiii să nu fie ca tine. Ci „să se descurce în lumea asta“. Să nu aibă slăbiciunile tale. Să nu eșueze în tîmpenia de a fi oameni, dar să izbîndească în a se impune ca „jmecheri“. Am atins un asemenea nivel de transmitere a acestui tip de mesaj încît am ajuns să ne cultivăm frica de a ne identifica, uneori chiar și pe ascuns, cu conținutul nostru de umanitate. Pentru că ne-am obișnuit deja cu „jmecherii“ și cu „smardoii“ care ne prezintă zilnic singura realitate palpabilă. Piramida trofică. Și faptul că ei ocupă vîrful acestei piramide. În condițiile astea, îți iei lumea-n cap și pleci de-aici, în altă țară, nu pentru că vrei o casă mai bună sau o mașină mai nouă, ci pentru că nu mai suporți. Sau răspunzi prin a respinge modelul „jmecherului“. Și reaprinzi în tine speranța că întunecarea din privirile unora nu e dispariția unei specii, ci doar o adîncă adormire, din care ființa umană, totuși, se poate trezi. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.