● 589 de romane noi, franceze şi străine, urmează să apară în librăriile din Franţa în noul sezon literar, începînd cu 20 august şi pînă la sfîrşitul lunii septembrie. Fenomenul numit rentrée littéraire e specific acestei pieţe. Grosul cărţilor apare mereu la sfîrşitul verii. Asta, pentru a fi luate în consideraţie la premiile literare importante. Goncourt, Renaudot, Interallié, Marele Premiu al Academiei, Médicis şi Femina se jurizează şi se decernează toamna. Orice premiu sau apariţie pe „lista scurtă“ a juriilor înseamnă vînzări mai bune. Iar în Franţa, vînzările chiar contează. 589 de romane noi e o cifră bună, chiar dacă e ceva mai mică decît acum un an şi substanţial mai mică decît în 2012, cînd au apărut 646 de titluri. Să fie această scădere semnul prudenţei editorilor care, constrînşi de criza financiară, încearcă să-şi reducă volumul de noutăţi? 
 
● Ca de fiecare dată, Livres Hebdo face o trecere în revistă a celor mai importante şi aşteptate titluri. Puţini se încumetă însă să facă pronosticuri cu privire la premii. 
 
● Francezii citesc în medie în jur de 11 cărţi pe an. Nu sînt chiar cei mai mari cititori ai Europei, dar, oricum, depăşesc binişor media. La aceste cifre, se poate vorbi într-adevăr de o industrie a cărţii, aşa că şi editorii se iau foarte în serios. Piaţa de carte se ridică la aproape patru miliarde de euro pe an, din aproximativ 7,5 miliarde de euro cît reprezintă piaţa bunurilor culturale. În anul 2015 s-au vîndut în jur de 350 de milioane de cărţi. Cifra e bună, în ansamblu, dar tendinţa e descrescătoare. Interesul pentru lectură, mai precis pentru cartea tipărită, e în scădere constantă din 1990. Micile abateri statistice (în cîţiva ani, editorii şi librarii au observat şi uşoare creşteri) nu pot întoarce trend-ul. Problema, spun specialiştii de la GFK care au realizat cercetarea despre piaţa de carte, e că lectura, altfel decît muzica, de pildă, e o activitate care necesită timp şi concentrare exclusivă. Or, timpul afectat lecturii e tot mai mic. Francezii dedicau lecturii cinci ore şi 48 de minute pe săptămînă în 2011. În 2014, au rămas doar cinci ore şi douăzeci de minute pe săptămînă. E puţin probabil, în aceste condiţii, ca piaţa să absoarbă volumul imens de cărţi noi care apar în fiecare an. La cît de mult se scrie, cine mai are timp să citească? – ironiza un comentator situaţia cărţii în Franţa. 
 
● Cum 2017 este an electoral, principalele forţe politice s-au aruncat încă de pe acum în luptă. Cititorii de azi ar putea fi alegătorii de mîine. Alain Juppé urmează să scoată prima carte dintr-o serie de patru volume cu titlul L’Éducation, la mère des réformes (Educaţia, mama reformelor). Deputatul Daniel Fasquelle va lansa volumul La France juste (Franţa dreaptă). Cartea e prefaţată de Nicolas Sarkozy. Iar deputatul Nicolas Dupont-Aignan pregăteşte o carte cu titlul Honte à ceux qui se taisent et à ceux qui n’agissent pas (Ruşine celor care tac şi celor care nu acţionează). Dar şi politicienii de stînga sînt prezenţi în librării cu noi cărţi. Preşedintele François Hollande, de pildă, este personajul a cel puţin trei cărţi. Iar premierul său Manuel Valls apare pe două coperte. Iată cîteva dintre biografiile de politicieni ce stau să apară: À gauche, les valeurs décident de tout (La dreapta, valorile decid totul), de Jean-Christophe Cambadélis – autorul e nimeni altul decît prim-secretarul Partidului Socialist; Nouvelle Valls! (Noul Valls), de Cyrille Eldin; Manuel Valls: seul contre la gauche la plus bête du monde (Manuel Valls, singur împotriva celei mai proaste stîngi din lume) de Mohamed Sifaoui; Les Naufragés (Naufragiaţii), de Françoise Fressoz; Hollande l’Africain (Hollande Africanul) de Christophe Boisbouvier.
 
François Hollande semnează şi prefaţa unui volum colectiv, programatic, intitulat Le Moteur du changement: par le dialogue social et pour un avenir solidaire (Motorul schimbării: prin dialogul social şi pentru un viitor solidar). Toate aceste volume – dar şi altele, nu mai puţin interesante – vor constitui, probabil, miza dezbaterilor electorale din 2017. Critica programelor politice începe cu critica literară.