Ura și frica

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Ura și frica jpeg

Poate că singurul lucru cu adevărat fascinant în starea de lucruri a lumii de azi sînt dilemele ei morale care, mai toate, provin din victoria definitivă a relativismului asupra creierului euro-american. S-a mai scris despre asta: organizarea democratică a puterii politice a dus la democratizarea adevărului, astfel că fiecare e cu al lui. Merită însă să faci un pas mai departe. Merită să admiți că fiecare are adevărul său (ceea ce mulți prostuți au echivalat cu faptul că nu există nici un Adevăr, fără să vadă că, dacă fiecare a ajuns să creadă în adevărul lui, poate însemna că noi toți sau cei mai mulți dintre noi ratăm Adevărul!) de dragul pasului următor. Anume, să vezi de ce oamenii cred în adevăruri diferite. Și vei găsi, în fiecare caz, explicații diferite. Explicații care își duc tensiunile direct în cuvinte. În era comunicării babilonice, generalizate, cuvintele dor mai puțin și au un preț mai mic. Dar acest bizar bazar planetar al vorbelor are și un mare merit: face motivațiile imediat vizibile. Și, astfel, cunoaștem oamenii mai bine. E un avantaj să cunoști mai bine ce-i în sufletul și-n mintea contemporanilor tăi? Da, sigur. Măcar în mare măsură. Chiar cu prețul că, după ce cunoști, ai vrea să nu fi cunoscut vreodată…

Iată, de pildă, cazul care a tulburat cel mai recent lumea: uciderea generalului iranian Qassem Soleimani. Știm deja faptele, nu le mai reiau. Să ne oprim asupra vorbelor. Cum să numești această ucidere? Eliminarea unui terorist, îi spune administrația americană. Asasinarea unui oficial, îi spun iranienii. Te uiți la om. Da, tipul era, de aproape două decenii, creierul și organizatorul unei vaste rețele de acțiuni militare iraniene în inflamata regiune a Orientului Mijlociu. Da, această rețea funcționează ca o proiecție a Iranului în mai multe țări din regiune (Siria, Irak, Yemen, Liban etc.) ce se exprimă prin entități militare non-statale, uneori oculte, alteori cu fațadă politică. Toate, fără excepție, practică terorismul. Ai impresia că de asta au și fost create. Iar el a fost esențial în dezvoltarea lor. Dincolo de aceste adevăruri de principiu, cazul americanilor este și puternic circumstanțiat: foarte mulți dintre soldații americani omorîți sau uciși în Irak în ultimul deceniu au fost atacați fie de oameni pregătiți de organizațiile lui Soleimani, fie cu arme create ori furnizate de aceste organizații. Pe de altă parte, da, Soleimani era un oficial iranian. Conducea trupele Quds, adică inima Gardienilor Revoluției, structură oficială, de stat, în teocrația iraniană. Iar funcția lui era foarte înaltă, din moment ce răspundea direct în fața ayatollahului și a nimănui altcuiva. Această funcție dă lui Soleimani, altfel terorist, o valență în plus. Îl face nu doar terorist, ci în egală măsură și altceva, iar eliminarea lui devine, cum spun iranienii, un act de război. S-ar zice că una e să ucizi teroriști „puri“, precum Bin Laden sau al-Baghdadi, și alta e să ucizi teroriști cu funcții oficiale, ca Soleimani. Interesantă lume, nu-i așa? Descoperi repede că bîjbîiala cuvintelor în acest caz nu vine din dublul statut al lui Soleimani, ci chiar din propria noastră lume, cea atît de interesantă.

De fapt, alegerea vorbelor cu care califici uciderea lui Soleimani nu prea are legătură cu Soleimani. Mai întîi, e vorba despre președintele Trump. El a decis acțiunea, el s-a împăunat cu ea. Cum Trump a acumulat o cantitate enormă de ură și a reușit mobilizarea generală a unei imense neîncrederi (nu discut acum dacă meritat sau nu), uciderea lui Soleimani devine ea însăși controversată pentru simplul motiv că Trump este autorul. Sigur că, dincolo de ura ideologică (în această vîrstă a democrației, adversarul politic este răul absolut, iar tot ce face și spune este 100% greșit), se pot face și speculații reci, de strategie electorală. Poate că Trump a vrut să dea o lovitură de imagine în an electoral, imediat după ce Camera a decis să înceapă procedura destituirii sale, înainte ca procedura să ajungă la votul decisiv al Senatului și cu puțin timp înainte ca democrații să intre pe ultima sută de metri cu decizia candidatului lor la prezidențiale. În plus, administrația Trump cere să fie crezută pe cuvînt că uciderea lui Soleimani a fost necesară, pentru că iranianul pregătea noi atacuri antiamericane. Or, îi este destul de dificil lumii să-l creadă pe cuvînt pe Trump. Iarăși, nu discut dacă pe merit sau nu, dar neîncrederea opiniei publice internaționale în el este prea mare. Așadar, folosirea cuvintelor care caracterizează atacul dronei care l-a ucis pe Soleimani se distribuie, mai întîi, după cum cel care vorbește are sau nu încredere în Trump. Ești de partea lui, a fost o acțiune antiteroristă, o lovitură justă și utilă. Ești împotriva lui, a fost un asasinat sau, ca să nu fii imediat catalogat drept adept al terorismului, îi zici măcar o acțiune iresponsabilă care produce mai mult rău decît bine, încă o dovadă că Trump nu-i bun de președinte etc.

De asemenea, în alegerea cuvintelor mai joacă un rol esențial și frica. Imediat după vestea uciderii lui Soleimani, biata noastră lume all-inclusive, a cărei credință și a cărei vigoare au în general consistența untului, a tremurat ca o piftie: aoleu, ce-o să ne facă acum Iranul! În primele ore de după anunțul public al morții lui Soleimani, o starletă americană, alfel energică activistă a tuturor cauzelor stîngii, mîndrie a activismului vremii noastre, a postat un tweet cu următorul conținut: „Dragă #Iran, SUA ți-au disprețuit țara, steagul și poporul. 52% din noi ne cerem iertare cu umilință. Vrem pace cu națiunea ta. Noi sîntem ținuți ostatici de un regim terorist. Nu știm cum să scăpăm. Te rog, nu ne ucide. #Soleimani“. Sigur că mesajul e stupid și, în sentimentul lui, unic oarecum, dar anume l-am ales pentru că ilustrează perfect ce vreau să zic. Frica de Iran. Frica de ceea ce ar putea să ne facă. Evident, lor nu le este frică. Nouă ne este. Or, toate manualele spun că obiectul terorismului este impunerea fricii. Nu-mi dau seama de ce îi este frică starletei de regimul din țara ei, care înțeleg că o ține ostatică de nu știe cum să mai scape. Dar îmi dau seama de ce îi este frică de reacția Iranului. Și îmi dau seama că multora dintre cei care trăiesc alături de mine în clubul democrațiilor lumii le este frică. Asta înseamnă că Soleimani a reușit un nou atac…

În concluzie, nu vreau să spun că realitatea e ușor de descifrat, dar spun că nici nu vrem să o facem, căci umorile politice și frica ne împiedică.

P.S. Despre logica răzbunării, ce pare unanim acceptată inclusiv de Trump, care promite să se răzbune și el dacă se răzbună iranienii, nu are sens să discut. Logica ideologică și logica fricii mi se par mai interesante în aceste zile.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.