Poate că peste vreo mie de ani copiii vor fi uimiÅ£i să înveÅ£e la ÅŸcoală că omul primitiv îÅŸi creÅŸtea animale pe lîngă casă sau în mari complexe industriale pentru ca apoi să le mănînce. Poate că în acea societate viitoare, un om care va mînca un animal va fi perceput la fel cum este văzut astăzi un canibal. Va fi ceva pe cît de neobiÅŸnuit, pe atît de oribil. Deocamdată însă, nu e nimic scandalos în a-Å£i mînca găinile din propria curte, în a fi proprietarul unei ferme de vaci sau în a mînca miel de PaÅŸti, cu multă poftă, ba chiar într-o dispoziÅ£ie plină de evlavie.
De fapt, în lume există o mare diversitate în ceea ce priveÅŸte raportarea omului la animale. Dacă în unele medii sau locuri de pe glob cîinele, de exemplu, e considerat nu doar „cel mai bun prieten al omului“, ci aproape un membru al familiei care are parte de tratamente medicale speciale, de frizer, de hoteluri ÅŸi de înmormîntare în cimitir special, în alte zone, el poate fi făcut friptură.
În societăţile avansate se manifestă deja un soi de propagandă. Pe de-o parte există cei care duc grija mediului ÅŸi a Planetei în general. Pe de alta, sînt cei care duc grija animalelor. De la prima categorie a apărut ideea că industria cărnii ar fi responsabilă de o foarte mare cantitate de gaze cu efect de seră emisă în atmosferă ÅŸi, în consecinţă, cine se hrăneÅŸte cu carne, nu face decît să contribuie la menÅ£inerea acestei industrii ÅŸi la încălzirea globală, un fenomen care va aduce numai nenorociri Planetei noastre. Un studiu recent al Universităţii Stanford din Statele Unite dezvăluie o adevărată catastrofă ecologică produsă de dezvoltarea fără precedent a industriei cărnii. La prezentarea acestui studiu, presa românească a supralicitat susÅ£inînd chiar că este ÅŸtiut faptul că această industrie ar fi chiar mai poluantă decît automobilele. Adică mai bine conduci o maÅŸină puternică decît să mănînci carne de porc. Lordul Stern, fost economist-ÅŸef al Băncii Mondiale, susÅ£ine la rîndul său că salvarea omenirii ar consta în vegetarianism. Nu mai vorbesc ÅŸi despre alt studiu care demonstra că, în general, bărbaÅ£ii poluează mediul mai mult decît femeile. Åži asta nu pentru că bărbaÅ£ii, cum se ÅŸtie, „e porci“, ci din cauză că, printre altele, ei mănîncă mai multă carne de porc. Cînd observi că asemenea feÅ£e subÅ£iri ÅŸi cercetători din instituÅ£ii prestigioase au ajuns la astfel de concluzii, nu ai cum să nu cazi pe gînduri. Ar trebui să aÅŸteptăm poate ÅŸi un studiu despre ce efecte ar avea asupra mediului dacă toÅ£i oamenii s-ar hrăni doar cu plante (ce poluare ar aduce un consum de fasole sporit la nivel mondial).
Din categoria celor care militează doar pentru grija faţă de animale (fără conotaÅ£ii meteorologice) fac parte cei ce se opun închiderii animalelor sălbatice în cuÅŸti sau cei care luptă pentru drepturile puilor de găină din incubatoare. În orice caz, în toată această ideologie, există unele probleme cu limitele. Unii separă animalele superioare de cele inferioare (să le zicem rasiÅŸti?), alÅ£ii condamnă doar actele prin care se provoacă durere oricărei fiinÅ£e. Nu e prea clar cum ar trebui să ne purtăm cu plantele sau cu organismele aflate la limita dintre regnuri.
Tot în lumea civilizată există însă ÅŸi o cu totul alt fel de raportare la animale. În Statele Unite s-a înfiinÅ£at un fel de vînătoare pe Internet (ulterior a fost interzisă). Unor păsări sălbatice din anumite regiuni li se ataÅŸa la gît un mic dispozitiv exploziv ÅŸi un emiţător. Vînătorul cu un abonament special stătea acasă în faÅ£a calculatorului ÅŸi accesa un site pe care putea urmări aceste păsări. Le vîna virtual. În momentul în care le nimerea (ca la jocuri), emiţătorul declanÅŸa dispozitivul mortal. Omul primea apoi acasă, printr-un curier special, pasărea numai bună de gătit.
În ElveÅ£ia, bunăoară, sînt oameni care merg la ferme speciale pentru a cumpăra carne de vacă. După cum mi s-a relatat, procedura ar fi următoarea. Cumpărătorul se duce la fermier, vizitează staulele cu vaci ÅŸi îÅŸi alege una dintre ele. I se prezintă apoi un fel de hartă a principalelor părÅ£i ale animalului, cam la fel cum e ÅŸi pe la măcelăriile noastre. Omul îÅŸi alege de pildă, vrăbioarele, din regiunea ÅŸalelor.
Acestea se încercuiesc pe hartă ÅŸi în dreptul lor se scrie numele clientului. Vaca nu se taie decît atunci cînd întreaga sa hartă se completează prin cereri venite de la astfel de clienÅ£i. În vremea nu neapărat scurtă pînă la această completare, cei care au făcut deja comenzi mai pot trece pe la fermă să se intereseze cum îi mai merge vitei, cum e hrănită ÅŸi dacă s-a păstrat sănătoasă. O pot vizita împreună cu familia, cu copiii. Adică, hai să vedem ce mai face văcuÅ£a noastră.
libertatea de impresie
Văcuţa noastră
Andrei MANOLESCU
Adevarul.ro
