Să ne ocupăm locurile în tribune, să ne delectăm cu tabloul celor mai verzi parcele de iarbă și să ne lăsăm încîntarea din priviri să se reflecte în cel mai strălucitor alb, care răsare de pretutindeni. Urmează turneul de tenis Wimbledon cu numărul 140.
Sper că, în graba și entuziasmul momentului, nu ați uitat să vă luați cîte un coșuleț cu zece căpșune. Opțional, frișcă sau zahăr. Ar fi păcat. De dulceața fructelor și de farmecul istoriei.
Încă de la primul turneu de tenis englezesc, din 1877, căpșunele au reprezentat unul dintre simbolurile competiției sportive din Londra. Pe lîngă explicația naturală că perioada iunie-iulie, cînd se desfășoară turneul, este sezonul căpșunelor, o explicație istorică ne întoarce în timp, în epoca victoriană, cînd mîncatul acestor fructe devenise un obicei la modă, mai cu seamă că fructele însoțeau ritualul englezesc al ceaiului de după-amiază.
Totodată, englezii privesc turneul de la Wimbledon ca pe un joc de tenis într-o grădină (cum altfel?) tipic englezească. Căpșunele se încadrează perfect în rețetă, mai ales că sînt producție proprie. Ce urmează este și mai interesant.
Un alt fruct în aceeași grădină: mult mai exoticul ananas. De data aceasta cei vizați nu sînt spectatorii, ci cîștigatorul turneului. Pe cupa de argint poleită cu aur atribuită campionului de la Londra (unde sînt gravate numele tuturor cîștigătorilor din 1877 pînă în prezent), tronează mîndru și la fel de aurit un ananas în miniatură. Explicațiile prezenței acestuia pe cupa de la Wimbledon fac apel tot la istorie, mai exact la secolul al XVII-lea, cînd ananasul era o marfă rară, foarte greu de găsit, la care aveau acces doar persoanele din înalta clasă socială. O altă explicație s-ar putea găsi într-o veche tradiție a marinei britanice, conform căreia, atunci cînd se întoarceau acasă de pe mare, căpitanii agățau cîte un ananas pe stîlpul porții, pentru a marca momentul de succes.
Pentru că, pe lîngă bunăstare, lux și extravaganță (și fructe), englezii țin foarte mult și la istoria lor, anul acesta, în cadrul Muzeului Wimbledon va fi vernisată, în parteneriat cu rețeaua BBC, expoziția „On Air: Wimbledon and the BBC 1927-2017“, care marchează 90 de ani de la prima transmisiune radio de la Wimbledon și 80 de ani de la prima difuzare la televizor.
Păcat că BBC-ul nu l-a prins pe Ducele de York, viitorul rege George al VI lea, care a jucat în cadrul turneului exact cu un an înainte de prima emisie, în 1926.
