⬆
euro-tiganiada
Euro-ţiganii şi corectitudinea politică
Euro-ţiganii, sau, poate mai corect politic, euro-romii: pentru că multă corectitudine politică a făcut de fapt vizibile recentele repatrieri umanitare, cu iz de expulzări (acţiuni care au avut loc şi pînă acum în Italia, Spania, Franţa, de-a lungul anilor, chiar şi după integrarea României în UE).
Romii: o nouă armă politică?
Recentele evenimente care au avut loc în Franţa permit o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă etnia romilor pentru politică. În spatele expulzărilor spectaculoase, a demontării taberelor şi a costului repatrierilor se ascunde o strategie pusă la punct încă din mai 2007, construită pe seama acestor imigranţi, un pic mai speciali.
Cu dus şi întors
Nu ştiu cîţi dintre cei care au protestat, zilele trecute, în Franţa, împotriva expulzării romilor originari din Bulgaria şi România ar fi de acord să găzduiască, măcar o vreme, o familie ameninţată de această măsură, să angajeze un ţigan sau să accepte ca un copil rom să înveţe în aceeaşi clasă cu propriile odrasle.
Expulzări sau repatrieri?
Preocupările legate de insecuritate nu sînt noi în sînul dreptei franceze. În 2002, Jacques Chirac a cîştigat alegerile prezidenţiale marşînd pe ideea „siguranţei cetăţeanului“. Această temă, impusă atunci de dreapta tradiţională, l-a penalizat atît de mult pe candidatul stîngii, Lionel Jospin, încît acesta nici nu s-a calificat în al doilea tur de scrutin. Tema îi este cunoscută şi apropiată şi lui Nicolas Sarkozy, care a fost de două ori ministru de Interne. Nu este vorba deci despre nişte sub
Romii în Europa
De la începutul anului, 8313 de etnici romi originari din România şi Bulgaria au fost repatriaţi din Franţa, faţă de 9875 în 2009. Acestea sînt cifrele în spatele cărora se poartă un adevărat război, la nivel european. Respectarea drepturilor omului, a prezumţiei de nevinovăţie, dar mai ales a dreptului la liberă circulaţie au fost tot atîtea provocări la adresa Parlamentului European.
Situaţia romilor din Italia
O bombă cu ceas. Colegii de breaslă italieni visează de zile bune la vreun scoop şi pe malul Tibrului, ca efect al recentelor „expatrieri“ ale nomazilor din Franţa, care au readus în discuţie chestiunea romilor în Uniunea Europeană. Mai ales că, mai nou, rivalitatea istorică dintre Franţa şi Italia a fost lăsată în mod excepţional la o parte, de cînd preşedintele francez Sarkozy a anunţat, cu surle şi trîmbiţe, că va cere post factum binecuvîntarea Uniunii pentru un plan UE antinomazi.
Franţa, Gobineau, colonialism şi romi
Pe 28 iulie, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a anunţat luarea unei serii de măsuri pentru a face faţă comunităţilor de romi din Franţa. Acestea includ planuri de a închide peste 300 de tabere ilegale, expulzarea din ţară a romilor din România şi Bulgaria, care au comis infracţiuni, un schimb de poliţişti între Franţa şi România, precum şi controale fiscale ale romilor care posedă SUV-uri scumpe.
Soluţii, nu negarea problemelor
Pentru că Franţa poartă brandul drepturilor omului, mi se pare ipocrit şi revoltător că oficialii francezi ignoră arogant faptul că sancţiunile colective, incluzînd expulzările şi amprentările, încalcă atît legislaţia franceză cît şi legislaţia UE. În ţara drepturilor omului nu au contat nici criticile CE din 2008 asupra transpunerii directivei în legislaţia franceză, mai explicit aspectele legate de circumstanţele individuale.
Romii liberi să circule înapoi în România
Problema migraţiei romilor din România şi din alte state est-europene, în ţările vestice, nu constituie o noutate. Cum nu constituie o noutate nici eforturile guvernelor vestice de a-i trimite în ţările de origine şi de a încerca să-i împiedice să revină. Fenomenul pare să aibă un caracter relativ continuu, chiar dacă se pot lua în considerare unele modificări.
Integrat expulzat
Proiectul „Romano Kher-Casa Romilor“, cofinanţat din Fondul Social European, urmăreşte „readucerea pe piaţă şi în viaţa activă a comunităţii a meseriaşului tradiţional de etnie romă“. Cum văd cîţiva reprezentanţi ai acestui proiect implicaţiile măsurilor de repatriere ale romilor români, luate de către guvernul francez şi, la firul ierbii, pe cine consideră piatră de temelie în integrarea etniei în România?