O rețetă ca oricare alta

O parabolă din Noul Testament – cea a fiului risipitor (Luca 15: 11-32) – este, în general, percepută unidirecțional, din unghiul pocăinței răsplătite cu iertare.

Vicleniile eticii

Un prieten m-a apostrofat deunăzi că aș scrie foarte des, în micile mele încercări de „etică dilematică“, despre cai verzi pe pereți.

Parabolă freudiană

Psihanaliștii, în speță cei din școala freudiană, au acordat o mare importanță plăcerii umane.

Transformarea unei tipologii

De la fripturistul „trădării știute și de noi“, românitatea a involuat, iată, către fripturistul sacoșei soioase de rafie, cu miros pătrunzător de mititei.

Cred că obsesia „predestinării” – atît de prezentă în mentalitarul tradițional și, cu precădere, în cel antic – nu l-a părăsit pe om nici astăzi, în ciuda dezvoltării științei, a progresului tehnologiilor și a rafinării religioase.

Poveste cu final neașteptat

Încep astăzi cu o poveste absolut adevărată, chiar dacă unele elemente ale sale vi s-ar putea părea de necrezut (nu uitați un principiu fundamental al existenței umane și, cu precădere, al celei mioritice: viața bate ficțiunea!).

Încleștare supremă

S-a citit recent, în Consiliul Profesoral, cel mai dramatic memoriu din istoria acestui for. Documentul era înaintat de colegul – de la Portugheză! – Nastasiu Columbel.

Eroarea de concepție

M-am întîlnit deunăzi cu Jock Pervert, colegul meu de la Franceză, un profesor strălucit de literatură neoclasică și un orator legendar (prelegerile publice ținute de el adună mereu sute de spectatori care îl aplaudă și îl ovaționează frenetic).

Greetings

Mă salută deunăzi, pe coridoarele Universității, cu un entuziasm debordant, un profesor de la Fizică, pe care-l știam din vedere și din auzite, Neicușor Nefriceanu. Îi răspund cu aceeași bucurie, deși, în realitate, eram puțin descumpănit. Nu vorbisem niciodată cu domnul respectiv.