La un Apfelstrudel şi-un schnaps

Publicat în Dilema Veche nr. 324 din 29 aprilie - 5 mai 2010
Preşedintele Băsescu şi fatalitatea jpeg

Am plecat cu maşina, pentru a nu ştiu cîta oară, spre Europa de Vest. Pe DN 1 spre Braşov şi apoi Sibiu (căci am auzit că pe Dealu Negru sînt gropi şi nici autostrada Bucureşti-Piteşti nu se simte prea bine...), apoi spre Arad. La Orăştie, am vrut neapărat să văd dacă panoul cu un citat (lemnos) din „Romano Prodi, Preşedintele Comisiei Europene“ se mai află la locul lui, în spaţiul verde din mijlocul intersecţiei. Urmăresc viaţa acestui panou de ani întregi – pentru că mi s-a părut o foarte bună metodă de a continua tradiţia panourilor cu „trăiască şi înflorească“ şi cu citate din Ceauşescu. Panoul se află în continuare acolo şi felicit pe această cale autorităţile locale pentru că n-au dat dovadă de oportunism: chiar dacă dl Prodi nu mai este preşedintele CE, vorbele sale rămîn adînc săpate în plasticul panoului cu pricina. În fine, după ce mi-am satisfăcut şi această măruntă curiozitate personală, fără a mai întîmpina – vorba poliţiştilor de la Rutieră – „nici un eveniment deosebit“, după vreo 9 ore am trecut în Ungaria. Pe la Turnu. După cîteva zeci de kilometri pe nişte drumuri locale care acum cîţiva ani erau perfect asfaltate, iar acum sînt pline de cîrpeli şi de gropi, am ajuns pe autostrada Szeged-Budapesta. De aici încolo, totul a fost simplu.

Chiar şi din mersul maşinii, chiar şi prin impresii superficiale, Uniunea Europeană „se simte“, e prezentă în cotidian. Steagurile sînt peste tot (în curtea bisericilor, la intrarea în vreo prăvălie de provincie etc.), la graniţa româno-maghiară controlul se face în comun (încă un pas spre spaţiul Schengen), la graniţa maghiaro-austriacă nu mai există control (pasul „post-Schengen“), iar gheretele poliţiei de frontieră se degradează pe zi ce trece (eu, unul, le-aş lăsa definitiv acolo, să le amintească oamenilor că la un moment dat existau graniţe şi controale), iar cînd traversezi localităţile vezi peste tot cam aceleaşi supermarketuri, aceleaşi benzinării, aceleaşi panouri publicitare la aceleaşi produse de „larg consum“. Privite pe deasupra, toate aceste mici repere ale cotidianului dau un aer de „comunitate europeană a modului de viaţă“: datorită comerţului paneuropean şi multinaţionalelor noastre transcontinentale, nu te mai simţi străin într-o benzinărie sau într-un supermarket pe care îl frecventezi şi la tine acasă. Ştii că pîinea-i în dreapta şi sucurile în stînga, ştii cum e cu promoţiile etc.

La fel, cînd vezi panouri publicitare cu produse şi chipuri familiare, care te îmbie să cumperi cam aceleaşi servicii de telefonie, cam aceleaşi mărci de electrocasnice sau de cosmetice, te simţi un pic „ca acasă“. Moneda euro e şi ea o parte a acestui sentiment de familiaritate cu „ţările străine“: ai scăpat de schimbat bani (şi de găsit cursul cel mai favorabil), poţi compara mai uşor preţurile etc. Poţi plăti în euro, în benzinării şi în alte cîteva locuri, şi în Ungaria (care încă n-a adoptat oficial moneda), ceea ce – dincolo de orice raţiuni comerciale sau financiare – mi se pare un semn de ospitalitate: îi dai străinului posibilitatea de a plăti în moneda pe care o are, nu-l obligi să facă un drum pînă la bancă să schimbe bani pentru a putea cumpăra o pastă de dinţi. Oricine îşi poate da seama, pornind de la aceste mărunţişuri de viaţă trăită, de avantajele Uniunii Europene. Orice om, fie el nu prea şcolit şi care n-are habar cine e preşedintele UE (dar – mă scuzaţi – cîţi au habar cine e acest domn Van Rompuy?), poate simţi pe pielea lui că abstracţiunile astea despre „cele patru libertăţi“ şi despre „principiile fondatoare“ îi fac viaţa mai uşoară. Oamenii mai în vîrstă pot compara: pe vremuri, ca să treci dintr-o ţară în alta aveai nevoie de diverse acte şi vize, pierdeai vremea la graniţă, pierdeai bani pe comisioanele plătite la schimbul dintr-o monedă în alta etc. În ultimii 20 de ani, integrarea chiar a început să se vadă în viaţa de toate zilele (iar exemplele de mai sus sînt doar cîteva fleacuri de viaţă trăită – dar cu atît mai semnificative ca probe, ca dovezi că UE există!). Cei mai tineri, din fericire pentru ei, cresc într-o astfel de ambianţă: ce înseamnă graniţă, viză, marcă germană sau şiling austriac află eventual din cărţi, iar cînd trec printre gheretele părăginite rămase pe la fostele frontiere au dificultăţi să înţeleagă la ce foloseau, li se pare absurd sau îi pufneşte rîsul la gîndul că un nene în uniformă te privea sever şi îţi punea o ştampilă în paşaport ca să poţi trece din Franţa în Germania ori invers.


Aceste exemple de viaţă cotidiană sînt – ca şi observaţiile făcute din mersul maşinii – doar ce se vede deasupra, în stratul superficial al modului în care UE ne simplifică viaţa. S-a ajuns aici după zeci de ani de tratate, negocieri, acorduri şi dezacorduri între statele membre, după un lung proces de comunicare cu cetăţenii, după referendumuri ratate şi reluate etc. Ceva, totuşi, e putred. În ultimii ani, la alegerile europene s-au prezentat tot mai puţini votanţi, în diverse ţări partidele naţionaliste, anti-UE ori (măcar) eurosceptice au devenit tot mai populare, ideea renunţării la euro s-a vînturat prin diverse state (de exemplu Italia, care a cîştigat enorm din adoptarea euro). Ceva nu merge în comunicarea dintre instituţiile Uniunii şi cetăţeni, deşi se consumă bani mulţi în programele de comunicare, există priorităţi etc. Dar un „ce“ inefabil din viaţa şi din gîndurile oamenilor face ca, la un moment dat, experienţele trăite să fie mai intense şi mai convingătoare decît eforturile tuturor profesioniştilor comunicării. Nu mi-e clar – pînă la urmă – cum de ditamai propaganda pro UE n-a avut rezultatele scontate, iar în unele ţări chiar a stimulat reapariţia naţionalismelor. Nu mi-e deloc clar. Mă duc la Cafe Prueckel să mănînc un Apfelstrudel şi între timp mă mai gîndesc. Poate iau şi-un schnaps... 

Viena, 25 aprilie 2010

______________________

Găsiţi aici poze din călătorie.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.