Parcă nu mai sîntem atît de obsedaţi de „imaginea ţării în presa străină“ cum eram acum cîţiva ani. În orice caz, oficialii români nu mai sar ca arşi la orice se scrie despre România şi nu mai văd peste tot „scenarii bine puse la punct“ prin cine ştie ce cabinete străine pentru a ne compromite biata ţărişoară. Nici în spaţiul public nu mai apar atîtea dezbateri pe tema „imaginea României în străinătate“ ca înainte. Şi nu s-ar spune că ştirile negative despre România şi români ar fi mai puţine. Probabil că ne-am obişnuit cu veşnicul „fapt divers“ care-i priveşte pe românii din străinătate (mici sau mari infracţiuni prin ţările occidentale), nu ne mai intrigă. Sau am ajuns la concluzia că la mijloc e „fatalitatea“?
Dna ministru Elena Udrea a rămas, pare-se, singura păzitoare oficială a imaginii. Cel puţin „pe relaţia“ cu presa britanică şi atunci cînd e vorba despre propria persoană. În decembrie 2009, cînd ziarele britanice s-au mirat că i s-a încredinţat portofoliul dezvoltării regionale (cu fondurile europene aferente), a trimis un drept la replică. Acum face acelaşi lucru, după ce Daily Telegraph a dat o ştire despre pantofii cu toc pe care dna ministru i-a dus ca ajutor sinistratelor din Săuceşti. Şi ameninţă cu justiţia. Bineînţeles, presa românească a făcut ştire şi din micul text apărut în Telegraph, şi din reacţia dnei ministru. Cu siguranţă nu va ajunge la proces – sau dacă ajunge, îl va pierde. Oricum, între timp imaginea dnei Udrea a fost „dreasă“ pe blogul unei jurnaliste britanice de la Independent – feministă convinsă şi colecţionară de pantofi (www.politicalblonde.com). Într-un articol dezlînat şi, pe alocuri, stupizel, Joan Smith scrie, între altele, că gestul de a da pantofi cu toc femeilor din Săuceşti dovedeşte „înţelegerea superioară a naturii umane“ de către dna Udrea. După care trece la problema vălului islamic şi dezbate chestiunea în stilul tipic feministelor militante occidentale. „Paralela“ între pantofii cu toc de la Săuceşti şi burka e ridicolă. Dar dna Udrea, decît să dea în judecată ziarul Telegraph, ar putea angaja o bună agenţie de PR care să-i facă o campanie de imagine pe tema „înţelegerii superioare a naturii umane“. Ar costa mai puţin şi ar ieşi mai bine pentru domnia sa.
Dacă asemenea ştiri de tip tabloid „înviorează“ atmosfera, sînt şi subiecte serioase despre România în presa străină. Rar, dar sînt. De exemplu, în ultima vreme au apărut mai multe articole despre acordarea cetăţeniei române moldovenilor. Der Spiegel, Daily Telegraph, Presseurop, EUObserver şi altele au comentat faptul că aproape un milion de locuitori din Republica Moldova au făcut cerere pentru obţinerea cetăţeniei române. Iar statul român doreşte să accelereze procesul de acordare a cetăţeniei. De fapt, miza este paşaportul unei ţări membre a UE, cu care fraţii noştri de peste Prut vor putea circula liber în celelalte state ale Uniunii. „Preşedintele român Traian Băsescu, de orientare naţional-patriotică – scrie Der Spiegel – vrea să îngroaşe rîndurile supuşilor săi şi a acceptat ca numărul naturalizărilor să depăşească 10.000 pe lună. Astfel, într-o Uniune sătulă de aderări, şi fără un singur referendum, fără aprobarea de la Bruxelles, Berlin sau Paris, are loc o lărgire pe ascuns“. Tot aşa scrie şi Daily Telegraph, adăugînd că s-ar putea ca Marea Britanie să se trezească cu un milion de moldoveni la graniţele sale şi invitînd Guvernul britanic să elimine ajutoarele sociale acordate imigranţilor, pentru a-i descuraja.
Nu ştiu ca instituţiile statului să fi reacţionat public, deşi s-ar cuveni explicate cîteva lucruri – politica de acordare a cetăţeniei, consecinţele faptului că ţările UE nu privesc cu ochi buni această extindere „indirectă“ şi, nu în ultimul rînd, dacă acest tratament faţă de moldoveni se face din motive „naţional-patriotice“, cum scrie Der Spiegel, sau din alte raţiuni. N-am observat să se fi creat nici vreo dezbatere publică pe această temă, nici ecouri prea intense n-au fost. Problema unirii cu Moldova de peste Prut nu e pe agenda publicului nici la noi, nici la ei: vremea podurilor de flori s-a dus de mult, acum noi ne vedem de criza noastră, iar moldovenii şi-au accentuat identitatea „moldovenească“ şi vor, de fapt, doar paşaportul cu care să meargă în alte ţări. În aceste condiţii, dacă publicaţii europene serioase pun problema intrării moldovenilor în UE „pe uşa din dos“, ar fi necesare reacţii sau măcar explicaţii în legătură cu nemulţumirea celorlalte ţări ale Uniunii. Nimic din toate acestea. În schimb, pentru un toc cui există reacţie oficială. Pantofii dnei Udrea „fac ştire“, milionul de cetăţeni români în plus nu.
Între insaţiabila poftă de imagine pozitivă a dnei Udrea şi daraverile interne de care se ţine un guvern tot mai depăşit de realitate, nu există nimic. Problemele trec pe lîngă noi, politicienii se fac că nu pricep şi nu se simt datori să dialogheze real cu cetăţenii în afara campaniei electorale. Am senzaţia că, asemenea moldovenilor, şi noi „sîntem în UE“ doar cu paşaportul...
Conform Declaraţiei Universale
adăugat de Bursesc la data de 27 Iulie 2010 02:07:52
a Drepturilor Feţelor Palide şi moldovenii ar avea olecuţă (măcar) dreptul la slobodă mişuneală şi mişculaţie în sînul ăstei peninsule ieuropineşti a Asiei –pe care au străjuit-o şi crescut-o la sîn pînă s-au pomenit ei înţărcaţi de ea.
Noroc că răzeşii noştri nu se-mpiedicară de un petic verde de hîrtie non UE care nu vrea să roşească mai degrabă, şi purceseră demult la drumul european cu obstacole ai cărui ctitori ar merita un căpăstru să le completeze ochelarii de cal.
Câteva obiecții
adăugat de Misu Rares la data de 25 Iulie 2010 09:07:03
V-ați grăbit un pic, domnule Vasilescu. Instituțiile statului au reacționat săptămâna aceasta la problema ridicată de jurnalele din Vest, prin vocile cele mai autorizate: președinte și ministru de externe.
Uitați aici:
http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-7603684-traian-basescu-despre-acord...
și aici: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7622813-video-teodor-baconschi-asoc...
Merită să le citiți, sunt și scurte.
Aș avea cinci observații care poate ar ajuta să vă schimbați punctul de vedere asupra subiectului cetățeniei române pentru moldoveni, așa cum a fost el reflectat recent în presă:
1. Așa cum remarca și președintele Băsescu, îngrijorarea nu a fost exprimată la nivel oficial. Deci nu vorbim de statul italian, britanic sau german, ci de simpla opinie a câte unui jurnalist.
2. Ministrul Baconschi, vorbind despre subiect, a lăsat să se înțeleagă, destul de transparent, că ar putea fi vorba de o campanie de presă orchestrată. Dat fiind caracterul transnațional și aproape simultan al acestor articole, merită să reflectați asupra posibilității, cu atât mai mult cu cât, dacă ați fi urmărit și presa rusă, nu doar cea vestică, ați fi observat articole pe aceeași temă și cu aceeași virulență.
3. Cetățenia română nu ”se dă” celor din Republica Moldova sau oricui altcuiva. Ea este solicitată, individual, iar autoritățile statului român decid dacă se îndeplinesc cerințele sau nu, în urma studierii actelor doveditoare depuse. În cazul specific al celor din Republica Moldova și din Ucraina, pentru mulți dintre ei temeiul legal al re-dobândirii cetățeniei (subliniez, redobândire, nu acordare) este faptul că au fost la origine cetățeni români care și-au pierdut cetățenia fără voia lor. Istoria o cunoașteți. Merită să știți și faptul că mulți dintre acei cetățeni români din Basarabia care și-au pierdut cetățenia după instaurarea sovietelor solicită ”recunoașterea” automată a cetățeniei române. Tind să cred că dacă nu ar fi la mijloc contra-argumente geopolitice și politice, cererea lor ar fi îndreptățită, legal vorbind.
4. Mă surprinde ușurința cu care afirmați că ”moldovenii şi-au accentuat identitatea „moldovenească“ şi vor, de fapt, doar paşaportul cu care să meargă în alte ţări”. Evenimentele din 7 aprilie 2009, cele au permis câștigarea ulterioară a alegerilor de către partide pro-occidentale, au fost inițiate și susținute de tineri care și-au asumat evident identitatea românească. Dacă vă uitați înspre trecut, veți găsi argumente pentru afirmația dvs. de mai sus: eficiența propagandei sovietice, retorica românofobă permanentă a lui Voronin și care a dat apă la moară clișeelor cum că cei de peste Prut sunt ”ruși” sau ”moldoveni”. Realitatea e, ca întotdeauna, mai complexă.
5. Nu în cele din urmă, tot acest atac la adresa României și așa zisului pericol al invaziei de moldoveni în UE este complet invalidat de fapte. Dacă se menține ritmul actual al re-acordării cetățenii, unul masiv intensificat comparativ cu anii trecuți, va fi nevoie de 10 ani pentru ca 300 de mii de moldoveni să primească cetățenia română. 30 de ani ca să ajungem la 900 de mii, ș.a.m.d. Resursele administrative ale statului român, dacă e să vorbim concret pentru anii care urmează, se împuținează, nu se amplifică, din motive pe care le cunoașteți. Procesul în sine este greu computerizabil. Deci, judecați dvs., unde anume sunt motivele de îngrijorare pentru acei jurnaliști, ori pentru cetățenii muncitori din UE?
Explicaţii la obiecţii
adăugat de Mircea Vasilescu la data de 26 Iulie 2010 03:07:33
Vă mulţumesc pentru mesaj, răspund pe puncte.
Nu m-am grăbit eu, ci au reacţionat tîrziu cei doi oficiali. Articolul meu (dimpreună cu întreaga revistă, desigur) a plecat la tipar luni seara. Cele două declaraţii au apărut după. Nu contează, de fapt. Bine că au apărut.
1. În articolul meu nu mă refer deloc la vreun punct de vedere oficial britanic, italian sau german, ci doar la opiniile jurnaliştilor. Cu citatele de rigoare.
2. S-ar putea să fie o "campanie de presă orchestrată", cum spuneţi - cu această formulă cam uzată, ca să nu spun altfel... Aştept dovezi. Simpla coincidenţă a datelor de apariţie nu e suficientă pentru a mă convinge că e o campanie "orchestrată".
3. Nu contest faptul că e vorba de o redobîndire a cetăţeniei, de o reparaţie istorică. Nu despre asta am discutat în articol. Foştii cetăţeni români aflaţi acum în Moldova şi Ucraina au motive legitime să solicite ceea ce au pierdut - Nu din vina lor.
4. De acord, realitatea e complexă. Evenimentele din 7 aprilie 2009 au permis schimbarea "rutei" politice a Moldovei şi au fost susţinute de tineri şi de partide pro-occidentale. Dar sondajele arată că, deocamdată, cei mai mulţi cetăţeni se consideră "moldoveni", nu "români". E un fapt. Ne putem uita în trecut să găsim explicaţii pentru asta, dar faptul rămîne.
5. De unde motivele de îngrijorare? Ar trebui o discuţie mai lungă. Deocamdată emit ipoteze: a) din "natura umană" (nu e prima dată cînd în Occident apare temerea că vin străinii şi iau locurile de muncă...); b) din dorinţa de "a face ştire", de a crea o actualitate, vînzînd emoţii (e o practică vara, cînd nu prea sînt ştiri...); c) dintr-o preocupare sinceră şi onestă (poate prea puţin documentată, posibil...). Sau - cum spuneţi dvs. - e o campanie împotriva României. Dar cu ce scop?
Numai bine,
Mircea Vasilescu
Continuare
adăugat de Misu Rares la data de 26 Iulie 2010 09:07:12
Mulțumesc foarte mult pentru explicații. Apreciez efortul dvs.
Pentru claritate, am să urmez aceeași schemă.
1. Tocmai. Statul român era obligat să aibă o reacție promptă dacă semnalul ar fi pornit de la alt/alte guverne. Dacă ar fi sărit imediat ca ars, prezentând explicații unor ziariști oarecare, poate că acum acuza ar fi fost că se simte cu musca pe căciulă.
2. Formula pe care o criticați nu-mi aparține, a fost enunțată de ministrul Baconschi într-un anumit context (citatul exact este ”Vreau sa cred ca aparitia simultana a mai multor articole pe aceasta tema in presa din strainatate nu divulga existenta unei campanii de presa pe acest subiect”). Dacă vă sună a limbă de lemn (îmi închipui că de aceea vă displace), se pot găsi alte formule, totuși își îndeplinește funcția de bază, aceea de a transmite clar un anumit mesaj. Pe de altă parte, îmi închipui că un ministru de externe, obișnuit să fie atent la ceea ce spune, n-a lăsat să se înțeleagă acest lucru fără să aibă un scop și fără să aibă o bază.
Cât despre dovezi, cred că e imposibil. Fie de obținut, fie de aflat de cetățenii simpli. Dacă într-adevăr chestiunea este ilicită, cine a dirijat-o a acționat din umbră.
3. Nu era o critică la adresa dvs. Mai mult o clarificare față de terminologia incorectă folosită de jurnaliștii occidentali (și cunoașteți puterea cuvintelor), precum și prezentarea unor informații poate noi.
4. ”Faptul” de care spuneți e discutabil. Atât cantitativ (sondajele și referendumurile sunt manipulabile) cât și calitativ (cât de diferită este noțiunea de ”moldovean” de cea de ”român”?). Oricum ați privi, opinia mea e că ar fi păcat ca tocmai românii să fie cei care induc o ”self-fulfilling prophecy” numindu-i ”moldoveni” pe acei oameni care se află încă sub efectul unei crize identitare, voit întreținute.
5. Ipoteza dvs. b) îmi amintește de o schiță a lui Caragiale, cea a ”calmului plat” pe care ziariștii trebuie să îl înfrunte vara. Din păcate, îmi scapă atât numele schiței, cât și cel al sfântului patron al ziariștilor, care, invocat, ar putea sufla vânt în pânzele încremenite ale corabiei știrilor. :)
Revenind, aș risca un răspuns la întrebarea dvs. privind scopul:
- același pentru care Voronin aducea aceleași acuze privind cetățenia într-o perioadă când moldovenii blestemau așteptarea de 5-6 ani pentru a primi un minim răspuns formal că dosarul lor a început să fie procesat.
- același pentru care Moscova insinua implicarea răuvoitoare a României în evenimentele din 7 aprilie 2009.
Anume împiedicarea unei relații bune între România și Moldova (deoarece aceasta ar lovi în interesele unor terți). Acesta ar fi scopul mai larg. Obiectivul ”de etapă„, să-i spunem așa, pentru această campanie de presă, ar fi determinarea guvernelor din UE să intervină pe lângă guvernul român, vulnerabilizându-l atât prin intervenția într-o politică ce este un atribut național suveran (nimeni nu-i întreabă pe germani sau francezi ce fac în acest domeniu - de altfel, cazul german al re-acordării cetățeniei chiar ar fi interesant) cât și subminându-i politica de cooperare intensificată cu Moldova (vezi cele două consulate deschise recent, acordurile multiple semnate, ajutorul de 100 mil. Euro etc, pe scurt ceea ce alții percep ca fiind o politică de ”românizare”).
Al dvs. cititor admirativ,
Mișu Rareș
Blonda ramasa departe, in urma...
adăugat de Aurelia Ghircoiasu la data de 26 Iulie 2010 11:07:40
Ce bine ca v-ati indepartat de subiectul dnei ministru! Care nu era decit contraponderea subiectului cu adevarat interesant.
Mircea Vasilescu pareaza bine, Dvoastra aveti raspunsuri... Un soi de duel infinit, lordlike, cu floreta argumentelor, frumoasa eleganta! Senzatia este ca ati putea continua tot asa, fara sa transati: dar stilul in care o faceti merita lectura nocturna, dilematica, incintata...
Si totusi, ce e cu pasapoartele romanesti pentru moldoveni? (ca sa folosim termenii, daca se poate, fara alte conotatii decit cele administrativ-obiective actuale: cetatenii unor state etc.) Unde in UE se mai intimpla asa ceva? Pasapoarte poloneze pentru ucrainieni, anyone? Ma tem ca nu e rost de sentimente fraterne, aici...
A dvs, dilematica,
O alta cititoare admirativa, programatic blonda, pina la proba contrara.
fetzele misoginismului
adăugat de ratiu la data de 24 Iulie 2010 04:07:38
am trimis/salvat un comentariu
Intre doua rele
adăugat de Thalia la data de 24 Iulie 2010 04:07:05
Cum adica oficialii romani nu mai sunt obsedati de imaginea RO?
Pai doar acum nici trei luni ambasada RO de la Paris a luat atitudine ferma impotriva unui comedian francez caruia ar fi vrut sa-i puna calusul in gura in numele corectitudinii politice.
Ca nici nu stiu ce e mai jenant: diplomatia romaneasca (y compris Silviu Ionescu, cel caruia cica i s-ar fi "inscenat" un accident in Singapore) sau tocurile lu' M-me Udrea? Cel putin, oxigenata de la Cotroceni intra in categoria mai larga a politicienelor-vampe din Estul Europei a caror vulgaritate le-ar face ineligibile intr-un serviciu de escort mai select. Dar "diplomatii" romani sunt 100% originali si gafele lor ating nivel de teatru absurd ("dai in mine, dai in fabrici si uzine") daca nu chiar criminal.
tocuri cui
adăugat de ratiu la data de 24 Iulie 2010 12:07:27
f.de bun simttz interventia dn./r.ei chircoiasu!din pacate dl vasilescu isi poate masca misoginismul la adapostul si _kiar_cu pretzul de a fi susceptibil de incompetenta ...jurnalistica.Golanie cu shtaif :a skimbat locul golanului de la colt _stiti bancul cu tipul care urmarea trecand pe langa el si ignorandu L! o blonda ravissanta despre care el producea fantezii?deoarece blonda a facut cateva curse dus-intors prin dreptul lui,frustratul o admonesteaza-mental-ca e o nesatula!DECI DL.?VASILESCU si a mutat doar locul de la rigola in paginile unei reviste a carei tinuta nu merita patata cu asemenea truisme si comentarii superflue.Pacat!
ştaif
adăugat de Mircea Vasilescu la data de 26 Iulie 2010 03:07:57
Dacă am emis truisme şi comentarii superflue, îmi cer scuze. N-am vrut. S-ar putea să fiu incompetent, cum spuneţi.
Dar am o rugăminte (şi o temă pentru acasă): aduceţi-mi, vă rog, argumente, preluate din articolul meu, din care rezultă că aş fi misogin şi golan. Repet, argumente, nu glumiţe proaste ca aceea cu blonda şi frustratul, în care nu mă recunosc (sau, dacă mă străduiesc să mă recunosc, cred că mi se potriveşte mai bine rolul blondei...).
Mircea Vasilescu
PS: Şi aveţi puţintică răbdare după ce postaţi un comentariu, nu trimiteţi imediat un altul în care să anunţaţi că l-aţi postat pe primul - devine tautologic... Comentariile sînt moderate. Scrie la "Termeni şi condiţii".
Blonda, c'est moi (aussi...)!
adăugat de Aurelia Ghircoiasu la data de 26 Iulie 2010 04:07:35
Imi place ideea dilemei despre "cine se recunoaste in rolul blondei" (din glumita proasta). In cazul acesta, si ca sa dam de furca celor ce reduc totul la glumele cu blonde, ingaduiti-mi un gest de solidaritate dilematica: blonda, c'est moi (aussi)! parafrazind o fraza celebra (si draga dlui Cosasu, de pilda). Sa vedem acum ce teorie a complotului mai creeaza cititorul dvs.
Pentru ca nu stiu cum ar putea fi convinsi unii din comentatorii de pe forumuri sa citeasca textele pe care le comenteaza, inainte de a le comenta. Citit, adica un cuvint dupa altul, de la stinga la dreapta si de sus in jos, rind cu rind. Mi se pare ca asemenea cititori sint suparati dinainte si ca de fapt nu citesc - si nu discuta. Indiferent ce ati scrie, ei vor sa fie pe forum, agitatia si furia lor este despre ei insisi. La fel cum misoginismul si golania sunt in ochii celui ce priveste, orb, doar la ale sale...
cine ce citeste in acest articol?
adăugat de Aurelia Ghircoiasu la data de 24 Iulie 2010 10:07:56
... probabil fiecare citeste ceea ce stie sa citeasca, ar fi primul meu raspuns. Pentru ca foarte de bun simt e in primul rind articolul lui Mircea Vasilescu in sine, incontestabil. Citit atent - "pe bune" - el ne atrage atentia ca presa romaneasca se ocupa de gafele cu toc ale unuia din ministrii, in vreme ce ar fi, poate, probleme mai grave si mai urgente de discutat. Precum povestea cu cetatenia romana/de UE a moldovenilor. Nu vad nici o urma de misoginism in textul articolului, desi am antrenamentul culturii americane la asemenea delicatese. Nici macar acolo unde Mircea Vasilescu taxeaza drept stupizel articolul blondei ziariste britanice: sunt convinsa ca diagnosticul nu e dat nici pentru ca e scris de o femeie, nici pentru ca aceea e blonda.
In schimb, din nou, vad cum cititorul nostru de ziare gaseste in ele numai ceea ce vrea si cauta si ii place. Fara dileme si fara momente de reflectie. Injurator si simplificator. Intr-adevar, mare pacat.
Dilemele pantofilor cu toc
adăugat de Aurelia Ghircoiasu la data de 23 Iulie 2010 11:07:54
Ca de atitea alte ori, Mircea Vasilescu reuseste sa puna cititorul pe ginduri ridicind la rang de exemplu generic situatii din cotidianul nostru cel mai ...cotidian. Asa si cu povestile despre dna ministru, care sunt (doar) variante actuale ale vechiului proverb stramosesc despre tara care arde si baba care se piaptana. Cu o atitudine similara dnei ministru, se piaptana in timpul incendiului (criza economica, problemele justitiei, degringolada invatamintului, inundatiile, fondurile europene... - la ce stam bine, din toate astea?) si mass-media nationala. Fatza de care Mircea Vasilescu se mentine distant, dilematic, detasat si distonant, spre bucuria cititorilor sai.
Personal, cred ca preferinta mass-mediei noastre pentru povestile cu dna Udrea (si alte coafari de "babe", ca sa ramin la proverbul dintii - v. OTV eiusdem farinae) nu e rezultatul vreunui complot urzit de guvernanti sau de oculta mondiala pentru a cufunda publicul larg in ignoranta in vreme ce i se pregateste ceva. Nu. Mult mai simplu: e din incompetenta jurnalistica.
E mult mai simplu sa vorbesti despre pantofi cu toc, femei blonde si masini, decit despre stilul "fetzele lui Ianus", cu care guvernarea actuala se uita amical ba la UE, ba la Moldova, ba la ...altii.
Tocurile ca tocurile, moldovenii ca moldovenii, eu ma tem ca - daca o sa "murim" - o vom face din prostie, pur si simplu.
Dar citi mai scriu, aici si acum, ca Mircea Vasilescu despre asemenea teme? (si, dintre acestia, citi NU sint de regasit in paginile Dilemei?)