Training

Să nu ne speriem de cuvinte! Training e uşor de tradus pe româneşte. Înseamnă ori „a dresa“ (un animal), ori „a antrena“ (un sportiv), ori „a pregăti“ (un copil sau un adult) pentru o anumită activitate sau profesiune; pe scurt, „a educa“, „a forma“, „a modela“. Evident, există şi training of trainers, adică tehnica de a dresa dresori, de a antrena antrenori, sau de a educa (forma) educatori (formatori). Înainte ca toată lumea să ştie englezeşte, toate astea la un loc se numeau „pedagogie“. Ca să fii un bun profesor, trebuie să ai o anumită instrucţie pedagogică: să ştii niţică psihologie, dar şi să ai o fire răbdătoare, să te exprimi limpede şi atrăgător, să ai tact. Dacă nu le ai pe-astea, degeaba înveţi „procedee“ şi şmecherii de tot soiul. Dacă le ai, aş spune că nu-ţi mai trebuie nimic. Ceea ce nu suspendă rostul şcolilor tradiţionale de pedagogie. Acum însă această bicicletă s-a reinventat: se cheamă altfel, e mai săltăreaţă, mai PR, mai management, mai Power Point.

Deunăzi, mi-a căzut în mînă un program up-to-date de training of trainers: în şase zile afli toate secretele meseriei şi capeţi, în final, un atestat. Am citit atent programul cu pricina. M-a lăsat paf. Mi s-a făcut frică. La orizont a apărut o specie umană nouă, un mutant zglobiu, un amestec de candoare ţanţoşă, suficienţă tandră şi limbaj de plastic. Programul e conceput să te seducă şi recurge, pentru asta, la două mijloace: te flatează („eşti o resursă importantă pentru noi“) şi îţi stimulează buna-dispoziţie („bucură-te!“). De altfel, tonul general al textului emană o inexplicabilă veselie. S-ar zice că eşti invitat la o chermeză, la un club de jocuri, la o hîrjoneală colegială. Pe de altă parte, deşi ţi se spune că simplul fapt de a fi ales acest program e o dovadă a calităţii tale excepţionale, eşti tratat adesea ca un sugar nevolnic, inapt să se comporte adecvat: eşti învăţat să nu scrii tot ce se discută, să-ţi notezi, la sfîrşitul training-ului „trei idei interesante“ (nu două, nu patru!), să iei notiţe pe „suportul de curs“ căpătat la începutul orelor, ba chiar să îl colorezi şi să desenezi „în el“. Ai voie, în plus, să pui întrebări de cîte ori vrei şi să bei cafea fără oprelişti. Nu ţi se cere decît „să vii curios şi dornic de colaborare, dezvoltare şi cunoaştere“, să fii „receptiv“, „deschis şi dornic...“

Dacă eşti cuminte şi ştii să completezi o diagramă cu sinonime (ceva complex şi optimist), descoperi un „mesaj surpriză“: „Bine te-am găsit!“. Diagrama e o colecţie de „calităţi şi atribute ale unui bun formator“. Vreţi să le ştiţi? Nu sînt decît treisprezece. Două din ele sînt desemnate prin cuvinte care nu există (încă) în limba română: „colaborativ“ şi „facilitator“. (De altfel, autorii programului nu sînt prea stăpîni pe limba maternă: ei cred, de pildă, că pe la noi, cînd vrei să spui „dăruire“ spui „dăruinţă“). Restul de unsprezece calităţi sînt: empatic, atent, competent, tolerant, flexibil, charismatic, implicat, ghid (!), respectuos, inventiv, entuziast. Poate unii termeni nu vă sînt familiari. Vi se dau însă toate explicaţiile necesare. Dacă, să zicem, nu ştiţi ce înseamnă „facilitator“, veţi afla că e vorba de cineva care „înlesneşte discuţiile şi procesele“. „Respectuos“ e cineva care „manifestă o atitudine de stimă, consideraţie şi preţuire faţă de cineva sau ceva“. „Entuziastul“ are „ardoare, elan şi însufleţire“. „Inventivul“ are „capacitatea de a crea şi imagina, dînd dovadă de ingeniozitate“.


„Atent“ înseamnă „să ai grijă la detalii“, „competent“ – „să ai cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile necesare pentru a face un anumit lucru“, iar „ghid“ – unul „care conduce şi îndrumă un grup“. Aţi văzut vreodată atîtea miraculoase calităţi la un loc? Întrupate într-un singur om, numit „formator“? Rezultă că atestatul care ţi se dă la urmă e un atestat de zînă. Ai intrat Gigi, sau Marilena, şi ai ieşit Superman, şef peste îngeri, Făt-Frumos! Ştii – cum promit „trainerii“ – „să foloseşti toate stilurile de învăţare ale adulţilor“. Toate! Nu poţi decît să te umpli de dăruinţă şi să fii colaborativ. Cinste, omagiu, stimă, consideraţie şi preţuire facilitatorilor, acestor ghizi empatici, toleranţi şi flexibili. Şi charismatici. Ar avea mare succes şi ca agenţi matrimoniali: training pentru mirul ideal (flexibil, implicat, inventiv etc.) La un moment dat, programul compus de experţii în cauză oferă potenţialilor cursanţi un sfat preţios, sibilinic am putea spune: „Dacă vrei să se întîmple ceva, întreabă-te ce vei face tu pentru ca lucrurile să se întîmple astfel!“. Mi-aş permite un codicil: dacă vrei să nu se întîmple nimic din ceea ce se întîmplă la un asemenea training, fugi cît mai e timp!