negustori şi muşterii

Ieri am aruncat prima serie de iaurturi jpeg
Ieri am aruncat prima serie de iaurturi
Rămîn perplex, cum s-a întîmplat? Am tot mîncat, am tot cumpărat, cum s-a întîmplat?
Tăcerea jpeg
Tăcerea
Este o tăcere de aur a fiecărei clipe. O clipă de tăcere care te prinde în chiloți și într-o cămașă cu cravată pe Zoom.
Marea tîrguială jpeg
Marea tîrguială
Am înlocuit morcovul cu ceafa, mititelul cu leușteanul și atunci mi-am spus, într-o beție nebună a înlocuirilor și supraviețuirii: de ce n-aș înlocui omul cu liliacul în fraza asta?
Căpşune jpeg
Ce mai este de cumpărat mîncat? jpeg
Ce mai este de cumpărat-mîncat?
S-a cumpărat tot. S-a cumpărat cu nemiluita. S-a cumpărat din plăcere. Cu plăcere. Fără foame.
Morcovule, pătrunjelule, cartofule, mulțumesc, voi mi ați adus corpul! jpeg
Căpşune jpeg
Morcovul. A sta pe fundul tău în casă
Afară este otravă, înăuntru – activitatea ta de rozător. Iepurilă, dar și înfricoșilă.
Căpşune jpeg
Evident, ieși din decor, zilele astea, în casă
Ieși din supele și mîncărurile de fiecare zi. Țelina și păstîrnacul pot fi combinate la infinit, dar îți vine să imaginezi lumi.
Căpşune jpeg
Goana după castraveți murați
Castraveți murați. N-am. Dar afară e coronavirus. Ce fac?
Căpşune jpeg
Ce se poate face pe vreme de COVID-19. Totul aproape gratuit
Regulile astea respectate nu înseamnă că ne obligă să fim niște roboței fără suflet.
Căpşune jpeg
Al cui este coronavirusul?
Cînd cumpărăm din piață, cumpărăm, în fapt, kile de viruși.
Căpşune jpeg
Cît mă costă un coronavirus?
Deci apocaliptica și panica de anul ăsta, anul viitor vor suna: Ce naiba nu mai scap de coronavirusul ăsta!
Căpşune jpeg
„Dacă iau doar un punct cu Dinamo, mă spînzur!“
Și meciul s-a terminat cu 2-1 pentru Dinamo. Ha-ha-ha. Deci Steaua a pierdut meciul. Cam așa vedem cum cuvintele nu mai au valoare.
Căpşune jpeg
Gutui
A fost ofertă în Obor, am dar 5 lei, dar ce fac cu gutuile?
Căpşune jpeg
Coronavirusul și animalele mele fantastice
Tot felul de jigănii au fost invocate ca fiind de vină pentru coronavirus. Cea mai simpatică a fost Corona, berea.
Căpşune jpeg
Ce caută omul mereu într-o piață?
În piață, oameni ca noi ies din cotidianul mîncatului ca existență și intră în mîncătoria existenței în care cauți cîntecul.
Căpşune jpeg
Lovit în cap de o otravă nouă
Au creat o soluție de spălat cojile. Cojile pline de otravă, cică.
Căpşune jpeg
Pantofiorii regelui
Nu-s în stare de pantofi. Nu-s și gata. Sărac o viață, umblu după chilipir și chilipirul se răzbună.
Căpşune jpeg
Cozonacul ei de treabă!
Mi-am promis un cadou uriaș în anul ce-a trecut. Să fac cozonac. N-am făcut.
Căpşune jpeg
Faza anului meu
Dădeam din labe, pe spate, și am fost oprit din înot. Ce să vezi, cineva îmi spune: „Nu pleosc, nu pleosc!”
Căpşune jpeg
Ce vreau de Moș Crăciun?
De Crăciun îmi doresc să fiu dăruit. Inspirat. Adică vreau mult prea multe. E o golănie, obrăznicie, impertinență.
Căpşune jpeg
Cozonac
Te însoțește în frămîntat făina și uleiul doar capul.
Căpşune jpeg
Loboda iarna
„Loboda este o plantă cu port înalt, prezintă tulpină simplă sau ramificată, frunzele pot fi de culoare verde, roşu-violacee sau uşor gălbui, sînt mari, de formă triunghiulară şi uşor catifelate la atingere.”
Căpşune jpeg
Sărmăluțele cu ciuperci
Cred că cea mai tare chestie a postului este să gătești ca să nu mori de foame. În timpul postului, totul ar trebui să fie simbolic. Pîine cu apă, un fir de orez cu apă.
Căpşune jpeg
Despărțirea de roșie
Lacrimă către roșiile ce nu mai sînt pe piață. De la Brel, da, dar vezi cum interpretează doar cu creierul Nina Simone.
Căpşune jpeg
Lupta cu vita
Sîntem în 2019 și am în continuare o luptă. Cu vita.
Căpşune jpeg
Și eram la ora 8 în piață
Erau două becuri chioare şi am cumpărat un kil de roşii, un kil de ardei kapia, un kil de castraveţi. Apoi, de la altă tarabă am luat un kil de mere şi un kil de pere. Şi omul cu legumele nu avea rest şi am făcut rost de rest de la cucoana cu mere.
Căpşune jpeg
Sîmbătă dimineață, țuști în piață la Rîmnic
Eram încă beat după cele două kile de Șarbă de peste noapte. Soarele mă pocnea peste ochi și eu mă plimbam fără să mi placă ceva în piață. Nu-mi plăceau prețurile, nu-mi plăcea marfa,
Căpşune jpeg
Cum să te inspire legumele, măicuță?
Priveam ca oaia în gol. Ce caut eu aici? Chiar, ce caut în piață? Înainte de a cunoaște atîta lucru am țintit o grămadă de păstîrnac și am căutat răspunsul la alte întrebări, De ce trebuie să existe ce
Țelina jpeg
Țelina
Este făcută din Ț, o literă infectă, zic eu, și elina, limba elină, mama limbilor. Avem, constat, o fractură între un gust pe care trebuie să-l cucerești, acel Țî, țî, și o genă cu care te naști. Vorbesc de Țî. Este rădăcinos, greu de fiert, greu de di
De ce contează prețul mărarului și pătrunjelului? jpeg
De ce contează prețul mărarului și pătrunjelului?
Nu știu de ce mi s-a pus pata pe preț, cînd de fapt contează cu mult mai mult calitatea, nu? Or, în capul meu, cred că trăim într-o minciună majoră numită: preț mai mare, calitate mai bună. Cred că, în ecuația asta, calitatea este umflată cu 2-3 lei, a
Căpşune jpeg
Mărarul și spanacul
De toamnă. N-am avut ochi sau n-am văzut mărarul și spanacul în octombrie. Se anunțase Polul Nord de frig și uite toamnă aurie. Verzi sînt mărarul și spanacul, incredibile culori au. Așa am făcut, ca niciodată în toamnă, mîncărică de spanac și de pui cu mărar. Incredibile sînt aceste verzituri. Da, da, mîncărici-scărpinici. Dar problema mea gravă este că, uite, le-am mîncat. Dacă am așa admirație cum-cum-cum? Să mănînc așa bunătăți? Ce om sînt? Să le fac mîncărici și să le
Căpşune jpeg
Pasiune pentru castravetele murat în soare
Borcan cît de puțin, dar deschis larg la bot / 1 kg castraveți mici / sînt de crestat la capete ca să intre saramura în ei / apă cît cuprinde borcanul, cam un kil / sare o lingură-două / 4-5 căței de usturoi decojiți și tăiați în 2 / hrean tăiat in fîșii lungi / 2-3 fire de cimbru uscat / 2-3 fire de mărar uscat (cu totul) / da, 1 ardei iute / da, 1 morcov tăiat rondele. Îmi place să-i îndes în borcan și, mai ales, așteptarea. Puși în soare în zilele de august-septembrie. Să-i vezi cum se fac su
Căpşune jpeg
Cip-cip-cip-cip-cip-cip
Priveam spre casier. Avea în piept semnul de începător. Nu mergea pătrunjelul. Unul dintre cumpărători avea praz, oho, și mai greu! Coada era infinită. Și se aude: Nu băgați un casier? Nu, că doamna abia a ieșit de pe casă. Lasă, bă’ apa aia,
Căpşune jpeg
Pe toamna asta, sus pe munte, m-am întîlnit cu...
Avea două-trei coșulețe cu fructe. Coșulețe împletite din nuiele și-o servietă, ceva. Umbla în pantofi cu bot ascuțit, de fiță. Și striga „Mure, mure, mure!“. L-am lăsat să treacă, cum sînt eu bou. Apoi l-am strigat. Nu m-a auzit, că era peste stri
Căpşune jpeg
Trenul Orient Express
„...a încheiat luni dimineață a doua traversare a țării, de data asta în drumul său către Veneția. Trenul a intrat sîmbătă în țară, iar duminică, la 12,30, a plecat din București, cu o oprire turistică de trei ore la Sinaia. Venice Simplon Orient Express a ieșit din România la 8,47, pe la Curtici, cu o întîrziere de o oră față de graficul de mers, din cauza lucrărilor de pe Coridorul IV.“ (HotNews.ro) „Acum, trenul cu 16 vagoane face călătoria către vest, Istanbul-Veneția, sîmbătă a intrat în ța
Căpşune jpeg
Avem soft de grammar
Avem soft de scris corect, deci avem soft de prefabricate formule de salut, de respingere, avem cod de scriere empatică, telegrame de trimis la fericire și necaz, avem simulatoare de necaz, bucurie, furie, emoticoane, nu? Ne putem genera milioane de identități. Putem chema Uber și ne putem înlocui mașina și condusul. Chiar și mersul pe trotinetă e electric. Nu mai dai la pedală. Totul pe lumea asta e gratuit, iar ăla care crede că poate deține monopolul vreunui serviciu plătit se p
Căpşune jpeg
Căderea în cap a limbii corporatiste
Așezată de la început, prin anii 2000, ca o mare eficientă într-o Românie roasă de retorică, mîncată de ineficiență, limba corporatistă astăzi își vede coada roasă de ciudă. A creat falii între bătrîni și tineri, a distrus niște băieți care nu știau s-o d
De bame mi a fost frică o viață jpeg
De bame mi-a fost frică o viață
Dar ce viață am avut eu cu bamele, o minune! Maică-mea m-a crescut fără parizer, cu mîncare de cartofi (Adina Popescu, o clipă, mi-ai făcut poftă, doar o clipă mi-am spus: cum ar fi?). Maică-mea m-a crescut fără pizza și fără cartofi prăjiți (hei, asta e vremea îndrăgostiților și Tache și Tincuța au avut grijă, erau mari meșteri!). Maică-mea m-a crescut cu mîncare de prune
Am luat, seara tîrziu, două kile de caise jpeg
Am luat, seara tîrziu, două kile de caise
Dau 3 lei. Și așa am făcut, și așa a vrut și vînzătoarea. Dar acei 3 lei s au topit. Caisele s-au făcut chisăliță. În pungă. Le-am pus într-un castron uriaș, transparent. Le-am spălat. La atingerea cu apa, miezul s-a dus pe apa sîmbetei. Am rămas cu mulți sîmburi. Le-am pus în frigider. Le-am uitat două zile în frigider. Și, deodată, după fragila mea nemulțumire, după devorarea a trei șnițele reci învelite în ardei capia, mi-am băgat degetele în castron cău-tînd formele dispărut
Căpşune jpeg
Stătea la metrou, în stație. Unirii, spre Politehnică
Stau gură-cască. Ca mine încă zece. Două tipe vorbeau la telefon. Trăncăneli. Aia, aia, aia. Deodată din seninul acestei gloate se desprinde un puști. Se duce periculos spre linia de metrou. Zic: hai, te rog, nu! Și odată, de pe marginea peron
În piaţă la Botoşani jpeg
În piaţă la Botoşani
În piaţă la Botoşani am înţeles, după ani de căutări, ce este de fapt un „birt popular“, construit după conceptul ‘eftin şi bun. Am ajuns cu greu la el, printre tarabe cu pălarii de pai, tricour
Căpşune jpeg
Aseară m-am gîndit să-mi cumpăr cîntecul ăsta, „La mer“, cîntat de Trenet. Rog seriozitate
Pentru mine doar. Vreau cîntecul doar pentru mine. Știe cineva cît costă? Dar vreau tot să cumpăr, vă rog! Cît costă marea care a inspirat cîntecul? Bucata aia de mare. Bucata aia de moment care a inspirat versificatorul. Vreau să cumpăr ocazia invizibilă, se
Trăim o nouă cultură jpeg
Ieri era pe stradă
O gagică cu ochelari uriași și vorbea în italiană la telefon și avea în mînă un pescăruș.
Am mers cu nasul în levănțică și berze jpeg
Am mers cu nasul în levănțică și berze
Vreun kilometru-doi am mers cu nasul în levănțică. Dintr-un cîmp gol a ieșit o căruță și mergea, așa, alene. Eram într-o mașină și cu oameni și, fără să gîndim cu toții, am lăsat-o mai încet. Am vrut să ne legănăm nasurile în aroma care plutea în aer. Era puțină pace pe drumul acela. Un fel de moment de grație.
Căpşune jpeg
S-a făcut usturoiul căpățînă
Incredibil. Cum a trecut timpul? Cum? Cum? Cum am trecut prin viața mea fără să știu? M-am trezit ieri că usturoiul verde, picant, s-a făcut căpățînă. S-a făcut măciulie. Ce mă fac? Ce clipe am pierdut în viața mea de nu mai știu de usturoi? Usturoiul verde, cît l am admirat, cum l-am iubit, cum i-am dat tîrcoale! Era martie. Era. Acum, în iunie, uite, e usturoiul măciulie. Păi, ce-o să ajungem? Să se facă mărarul tocmai bun de băgat la borcan, pentru murătură. Vai, mam
Din piață jpeg
Din piață
Care stăpîn? Eu n-am nici un stăpîn! Eu sînt stăpîn aici – se oțărăște deodată vînzătorul cu glas ridicat.
Căpşune jpeg
Mirel și spaima noastră: ardeiul iute
„În Occident e şi mai nasol. Aşa se întîmplă cînd ucizi instinctul pămîntului. Dar e nasol, e de zombi… M.“
Căpşune jpeg
Cînd am fost eu la Boston, eheeeee
Mă duceam cu drag la magazin la opt fix și un pic și-mi luam o bucată de brînză, o roșie, un desert, un lapte, un chefir. Aveam o plăcere nebună să mă îmbrac și să mă duc să cumpăr. Oi fi len
Căpşune jpeg
Tocmeala vieții cu moartea
Tot universul meu spitalicesc, spațiul meu de intimitate, ca să spun așa, era la o distanță de o mînă – și așa trebuia să rămînă. Doar așa mă simțeam în siguranță...
Căpşune jpeg
Acum nu-i lucru mai bun…
Pămîntul ne dă ce vrem. Și-n pădure de te duci, și-n pădure mănînci. Primăvara. M-am uitat la leuștean pe tarabe și mi-a făcut rău. E un pic devastat, defazat. Îl asociem cu o fasole uscată, or fasolea uscată nu e de nasul nostru acum, vine la toamnă. Cum se petrece așa nedreptate? Există o singură întîlnire posibilă, spre septembrie, dar poți să știi cine se mai încurcă cu leușteanul? Pentru că leușteanul e fălos, dar nu mai merge pentru conservele de iarnă. Merge țelina, merge m
Căpşune jpeg
A dat verdeața colțul
A dat verdeața colțul și mărarul a ieșit. Tarhonul-frate stă în găletușă cu pătrunjelul și puternicul leuștean. E munte, pe tarabe, ceapa cu usturoiul. Nu-i priveliște pe lumea asta alta mai îngăduitoare decît verdeața. Pentru că verdeața îngăduie orice carne și legumă. Orice meniu faci, faci pornind de aici, din verde, și restul culorilor se așază fără regrete. Dar ce mă supără e prețul. Se duce la doi lei acum chita de verdeață? Păi, unde s-a văzut așa ceva? Intermediarul de ver
Căpşune jpeg
Astăzi m-am întîlnit cu primarul Capitalei
El va fi primarul Greblea, spunea. Zic. Dar e fiul tinichigiului care a pus tabla pe Casa Poporului, pe Sala Palatului. Și prin tabla aceea primește mesaje de la extratereștri. Planurile de salvare a lumii așa le știe. M-a întrebat unde merg. Nu știam, să mor eu, habar n-aveam. Așa s-a întîmplat că s-a oprit și mi-a spus: vai de tine.
1 Mai muncitoresc jpeg
1 Mai muncitoresc
Nu-ți pasă de utopiile lui Fourier, nici de criticile lui Marx și Engels. Tu pui un pic botul la Lenin, e eroul care a omorît, a-ndemnat la crimă în numele egalității, fraternității, libertății. Și te omori după Ceaușescu, Stalin și alți criminali comuniști. Nu știi multe despre ei, dar îți place că se vorbește de ei. Că au făcut ceva cu orice preț.
Căpşune jpeg
Ceapă cu usturoi
E de mîncat zilele astea. Și un cozonac Bujor, o felie. În rest, ce-i de făcut? Doar de zăcut în Paște, întins pe spate. Să vezi stea și să vezi soare și să te picure ploaia. Cum ți-o fi? Atît de puțin, atît de mărunt. Nimica-nimicuța. E de mîncat zilele astea. Și
Căpşune jpeg
Ignoranța. Tu, ca legumă
Cum din stăpîn devine omul sclav. Creator, sanchi, a tot ce mișcă pe pămînt, omul face astăzi pe nebunul și creează bio. Bio este mama ignoranței, fata lui Antibiotice Împărat. Forma simplă de a plăti tone de bani pe o minciună. Scoate-ți fundul din naftalina confortului și du-te, bă, în piețe de neam prost. Piețe și tîrguri de sîmbătă și duminică, unde stau țărani crăcănați în pragul drumurilor. Niște nătîngi sperînd să cîștige cîțiva leișori. Nu stați în oraș, fugiți în sat. Da, pămîntul e in
Căpşune jpeg
Înmormîntarea inocentei Maria
Femeia asta era din ginta inocenței. Se uita mereu la mine și eu spuneam păcătoșenii. Se uita la mine senină și spunea: mă, maică, eu știu… Deci nu se arunca la vorbe. Stătea cu mîna la gură și se îndoia. Îndoiala aceea apăra inocența. Inocenț
Ce am mai băgat în mine – cronică jpeg
Ce-am mai băgat în mine – cronică
Luni – covrig și mere. Marți – mere. Miercuri – scoveargă și mere. Joi – măr. Vineri – măr. Sîmbătă – chiftele (șapte) și prăjituri de la Liliana (cofetărie – frișcă proastă, tare), duminică – ceafă de porc cu cartofi prăjiți. De ce? Mi s-a spus că-s gras și c
Trăim o nouă cultură jpeg
Aseară am văzut usturoi pe stradă
Și i-am spus: babă, te trezești ziua, cînd ne fură comersanții cu doi lei?
Aseară, ridichi jpeg
Aseară, ridichi
Stăteam cu nasul în Netflix și am mîncat ridichi. Un castron uriaș. Îmi cumpărasem un kil de mere, dar în frigider erau ridichi. Am ales ridichile. De ce? Că-i primăvară. Oare doar pentru atît? Pentru că mîncasem două mere nespălate, cum le cumpă