povești

Măcar un personaj, un caracter, cum se zice pe la noi, în romglișul agresiv promovat în birourile de marketing.

Povestea continuă. Față de acum trei-patru decenii am aflat multe despre oceanul planetar.

De ce se spun și de ce se ascultă povești?

Și, prinși între atîtea povești pe care nu le vom duce niciodată pînă la ultima filă.

Generația noastră, a copiilor, a preluat de la cei vîrstnici obiceiul de a povesti, fiecare după puteri.

E foarte important, însă, ca reporterul să nu se lase dus de val, de emoții sau de propriile convingeri.

În aceste condiții, reacția publică a fost previzibilă: „Ce-ai cu noi, mă? / Pentru ce să dăm cu var?”.

Dacă în povestirea exemplară domină albul și negrul, în realitatea politică cotidiană banală avem de-a face multe nuanțe de gri.

Azi, Albă-ca-Zăpada nu mai poate fi chiar albă, pentru că ar putea intra în serioase controverse pe teme rasiale.

Narațiunile politice pot legitima politici și regimuri autoritare sau democratice.

Revenind la poveștile de la începutul articolului: sigur, nu e obligatoriu ca fetița actriței să vadă filmele sau să citească poveștile cu pricina.

Doar Iisus a fost în chip esențial Povestitorul.