Fără vector politic, dar activ în dezbaterile din mediile digitale, un anume „conservatorism“ românesc devine, prin vocile sale mai influente, un nihilism de semn schimbat. El funcționează ca rezervor al frustrărilor/spaimelor colective, fabrică de mitologie defensivă și mioritic „loc de dat cu capul“. Înainte de orice, acest soi de „conservatori“ e convins că Occidentul are zilele numărate. Civilizația euro-americană e doar o carcasă goală, unde hoardele progresiste – „elitele liberale“, birocrații fără suflet și capitaliștii globaliști – organizează un mare banchet funerar. În Occident, ni se spune, „nu prea mai e loc de creștinism“. Practic, populația stupidă din aria de referință a apostaziat, fiind deja zombificată prin perversa inginerie socială a „elitelor liberale“. Prin invazia neo-marxistă a universităților, prin operațiunile federaliste ale perfidei Comisii Europene și în fața unui public amețit de propagandă, Vestul Europei (ne limităm deocamdată la el) nu mai are memorie istorică, se pregătește să înlocuiască autohtonii printr-un miliard de refugiați, va orchestra trecerea oficială la islam și va declara dictatura forurilor anonime, care controlează tot, supun pe fiecare și pedepsesc aspru devierile de la linia oficială. Așadar, urmează o eră ciudată: mase de arabi și africani vor pune finalmente în practică agenda LGBT, vor interzice creștinismul și se vor dedica studiilor de gen, apărînd eroic mantrele corectitudinii politice. Sharia & PC. Educație axată pe gender fluidity și lecturi coranice în parlamentele capitularde.

În fața acestui dezastru inevitabil, Estul post-comunist & pravoslavnic pare ultima redută a Tradiției. Adevărata Europă s-a născut în Balcani și tot în Balcani va supraviețui. Aici, oamenii sînt lucizi, nu pot fi cumpărați sau corupți, resping cu acuitate critică valurile de fake news și sînt gata să se opună, pînă la martiriu, acestei diabolice operațiuni de impunere a falsului progres, bazat pe reînvierea tehno-libidinală a comunismului. Căci aici, în Estul post-comunist, va fi declanșată adevărata revoluție „conservatoare“. Ce salvează ea? Nu Vestul, întrucît – după cum am stabilit am deja – acesta e aproape defunct. Ne vom salva practic pe noi înșine: ruși, bulgari, sîrbi, români (nu e clar ce vor face grecii, însă Muntele Athos e cu noi). Vom instaura o teocrație pravoslavnică, în opinci și ițari, mîndri că sîntem ce sîntem, convinși (ca răposatul Vadim) că vom fi chiar mai mult decît atît… Vom ieși din Uniunea Europeană, acest laborator al falsei libertăți sub control tehnocratic, vom denunța Alianța Nord-Atlantică, sub paravanul căreia profită nerușinat corporațiile din industria de armanent. Ne-am săturat de amestecuri străine în treburile interne. Nu mai suportăm umilința acestui colonialism ideologic (MCV etc.) care ne pîrjolește datinile și ne strică pruncii. Vom reinventa o Românie liberă, suverană, independentă, autosuficientă economic, pură, daco-getică: o gură de rai, unde totul – de la sinaxare pînă la roșiile noastre românești, cu gust de roșie – strălucește de virtuți străbune poate modeste, dar sigur salvatoare. Cum ar veni, pentru a respinge pretinsul comunism islamo-liberal al Vestului muribund, vom pune o cruce deasupra comunismului real, resuscitat prin eroicele noastre falange „conservatoare“. Să sacralizăm trecutul recent, căci altul n-avem, așa cum nu mai avem boieri sau titumaiorești. Ce avem noi e, oricum, mai bun decît ce n-au știut ei să păstreze…

Stați puțin: toate astea n-au nici un sens? Sînt fantasmagorii ridicole? Simptome ale nevrozei de subdezvoltare? Premise ale unui eșec național iremediabil? Dovezi ale disonanței cognitive transformate în doctrină? Realitatea e un pic diferită… Fără un conservatorism pro-occidental, anticomunist și capabil de analiza realistă a riscului de nouă fractură Est-Vest, lupta oarbă cu „progresismul“ nu face decît să alimenteze deriva iliberală spre autoritarism, enclavizare post-sovietică și democrație dirijată. Sau asta e singura „tradiție“ de care, pînă la urmă, ne învrednicim? 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.