De ce mergem la școală?

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
De ce mergem la școală? jpeg

Într-un articol din luna februarie, „La școala lui Bartimeu“, am evocat resorturile spirituale ale setei de cunoaștere și nevoia omului de a se întîlni cu întrebările metafizice. Care este totuși relevanța acestei dimensiuni metafizice a cunoașterii pentru învățămîntul secolului XXI? Nu este acest „învățămînt”, așa cum l-am experimentat încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, tocmai opusul perspectivei învechite despre sacralitatea și rostul spiritual al cunoașterii? Nu celebrăm noi astăzi prin știință tocmai libertatea de a ne îndoi de orice, dreptul de a pune sub semnul întrebării orice tradiție?

Pentru a vedea ce rămîne din aceste întrebări, trebuie să revenim puțin în trecut, încercînd să înțelegem originile școlii moderne. Școala, ca să denumim generic orice activitate mai mult sau mai puțin instituționalizată care se ocupă cu formarea intelectuală a unui tînăr, își are originea cunoscută (despre școlile de scribi și astronomi sumerieni nu știm, din păcate, mai nimic) acum 2.500 de ani în dispoziția unui grup de atenieni de a se antrena în arta persuasiunii. Cei care aveau nevoie de acest meșteșug pentru a atrage de partea lor și a înflăcăra grupuri mari de oameni erau politicienii, iar cei care erau dispuși să vîndă arta de a vorbi s-au numit sofiști. Oarecum în opoziție cu meșteșugul politicienilor, s-au afirmat căutătorii de adevăr sau iubitorii de înțelepciune, filosofii. Dar pentru a căuta adevărul era nevoie de răgaz, în grecește scholé, adică dispoziția de a investi timp în această căutare, de multe ori renunțînd la venitul și confortul pe care le oferă o activitate lucrativă.

Fie odihnindu-se în grădina lui Akademos, fie plimbîndu-se în jurul templului lui Apollon Lyceus, doi atenieni, Platon și Aristotel, au făcut din filosofie o instituție, în care se preda antrenarea minții în capacitatea de a reflecta asupra cauzelor adînci ale lucrurilor, de a căuta în cele din urmă sensul existenței și particularitatea naturii umane. Această ultimă căutare este marea lecție pe care o lăsase Socrate, profesorul paradoxal al atenienilor, care nu-i învață nimic din ceea ce nu știau deja. Socrate este însă condamnat între altele pentru ateism, fiindcă supusese judecății omului adevărul religiei.

Foarte pe scurt, în lumea aceasta premodernă, așa cum ne-o înfățișează istoricii și antropologii, religia este totul, este începutul și sfîrșitul existenței individuale, dar este mai ales modul de funcționare a societății; religia este sistemul cultural, ansamblul normelor de comportament, de la rațiunea lor profundă pînă la modul de a gestiona ieșirea din normă, anormalitatea. Școala socratică irumpe în istoria omenirii ca un spațiu de libertate față de norma societății. Esența libertății socratice este tocmai disponibilitatea de a rezista dominației consensului social.

Diversificarea reflecției în curgerea timpului s-a transformat în „școli” și tradiții filosofice. Școlile lumii antice au funcționat ca mici comunități de învățători și ucenici, dintre care unele se ocupau doar cu transmiterea unor modele de cunoaștere teoretică, în care atît calculul matematic, cît și muzica trebuiau să formeze mintea, iar altele s-au dezvoltat în noi doctrine spirituale, adică noi căi de a înțelege sensul vieții, cum e cazul comunităților neoplatonice. Formalizarea școlii în cele șapte arte liberale, regrupate cîte trei într-o primă etapă, trivium, și într-o a doua etapă cîte patru, quadrivium, a produs prima deplasare de la căutarea deschisă ca dragoste de înțelepciune, dar nu certitudine a posedării acesteia, către studium, care înseamnă în latină efort către ceva, dorință, zel și, în cele din urmă, părtinire. A studia e un angajament pentru o cauză. Istoria ar trebui scrisă fără patimă, în schimb discursul în agora trebuie să fie pătimaș pentru a atrage. Iată că dintotdeauna școala a căutat să se orienteze către piața muncii! Trebuie să avem în vedere însă că, la acea vreme, de această școală avea parte o infimă parte a omenirii. Restul lumii făcea „școală acasă”, deprinzînd ritmul naturii, cunoașterea universului vegetal, coabitarea cu universul animal și cu cel uman, în cele din urmă sensul vieții și rostul misterios al regulilor socio-religioase prin observare și imitare a părinților, a bătrînilor, a conducătorilor familiei, clanului sau tribului.

Revenind la școala antică și la prelungirea ei tardo-antică, aceasta a permis transmiterea patrimoniului de gîndire al lumii greco-romane, fără de care nu ar exista civilizație europeană contemporană, fără de care modernitatea nu ar fi devenit o ipostază finală a umanului, în viziunea antropologiei foucaldiene. Micile comunități de învățători și ucenici au meritul, chiar și în cea mai modestă formă, de a fi predat de la o generație la alta o cunoaștere sau, mai exact, o metodă de cunoaștere, care conținea în nucleul ei aspirația către libertate. Dar din cînd în cînd, asemenea mici comunități au fost în stare să răscolească din nou conștiința de sine a omului, să repună în discuție relația dintre individ și grupul uman și să plaseze, în cele din urmă, individul deasupra grupului. Un astfel de maestru a fost învățătorul din Nazaret, care în numai trei ani de învățătură a creat energia spirituală care a umplut într-un secol bazinul Mediteranei de mici comunități de căutători ai vieții veșnice.

Dincolo de orice alte definiții posibile, din punct de vedere politic, social sau religios, creștinismul primelor secole a funcționat ca o comunitate de învățătură. După edictul de toleranță din 313 și treptata apropiere dintre Imperiu și Biserică, dar mai puternic după oficializarea creștinismului ca religie a Imperiului, această dimensiune didactică și anagogică a fost preluată în sînul societății creștine de acele grupuri de feciori și fecioare care și-au zis monahi. Concentrarea vieții lor de meditație pe un set de texte – a căror cantitate și diversitate a variat, dar nu s-a redus niciodată la o singură carte –, în căutarea unei realități dincolo de orizontul percepției fiziologice, i-a antrenat în gîndirea speculativă. De aceea, nu este de mirare că din rîndul acestor monahi s-au format școlile filosofice constantinopolitane în vremea renașterii macedonene, în secolele IX-XI, a căror tradiție a continuat neîntreruptă pînă la căderea Constantinopolului, predînd Occidentului în pragul Renașterii întreg patrimoniul literaturii grecești. Tot în sînul monahismului s-au născut universitățile occidentale în secolele XII-XIII, deschizînd acea fantastică predispoziție spre investigarea naturii umane, a universului fizic și a limitelor imaginarului. Universitas studiorum este leagănul ideii moderne de universalitate a ființei umane, de unitate a genului uman. De atunci încoace, fiecare secol a adăugat încă o treaptă la ceea ce se percepe astăzi ca o singură umanitate pe întreg globul pămîntesc, formată din oameni de egală demnitate antropologică, cu un destin unic și comun, călătorind printre astre spre un țel asupra căruia principiul sacru al libertății de gîndire nu ne permite să cădem de acord.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Foto: Platon, wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.