Iată că evenimentul Sfîntului și Marelui Sinod Panortodox, desfășurat în Creta, s-a consumat deja, după doar o săptămînă de dezbateri și momente de celebrare a comuniunii între întîistătătorii celor zece Biserici Ortodoxe locale.
Doar zece, pentru că patru Biserici Ortodoxe autocefale – a Antiohiei, a Bulgariei, a Georgiei și a Rusiei – au declinat invitația Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol/Istanbul. Or, tocmai pentru ca delegația rusă să poată participa la Sinod, în contextul tensiunilor dintre Turcia și Rusia cauzate de doborîrea unui avion rusesc de vînătoare de către trupele turcești, a fost aleasă insula Creta drept loc al evenimentului. Așadar, de la bun început, s-au depus toate eforturile pentru ca nimeni să nu se simtă exclus. Cît privește refuzul Bisericii georgiene, acesta confirmă izolaționismul ales deja cu decenii înainte, cînd a fost prima Biserică Ortodoxă care s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor. Exemplul avea să fie urmat de bulgari, aceiași care, acum, s-au regăsit în tabăra absenților voluntari.
În ceea ce îi privește, antiohienii au avut o altă motivație. De ceva vreme, Patriarhia Ierusalimului este activă în Qatar, o țară care se află istoric în jurisdicția canonică a Patriarhiei Antiohiei. Uzurparea pe față a acestei jurisdicții prin construirea unei biserici grecești este, fără îndoială, un motiv serios de suspendare a comuniunii. Pe de altă parte, dincolo de litera canonului, realitatea locală ne arată altceva. Cîtă vreme emirul Qatarului nu își va da acordul pentru o misiune ortodoxă de limbă arabă, tot este un cîștig să avem măcar un centru ortodox de limbă greacă (și arabă). Una peste alta, disputa dintre cele două Patriarhii orientale ar trebui tranșată în spirit misionar și prin adaptarea la constrîngerile existente. Neparticiparea la Sinod nu a fost în nici un caz o soluție.
Neparticiparea rușilor la Sfîntul și Marele Sinod Panortodox are mai multe conotații. Majoritatea comentatorilor s-au grăbit să citească această „mutare“ în cheia unui conflict geopolitic, Moscova dorind, se pare, slăbirea autorității multiseculare a Patriarhului Ecumenic. Se prea poate să fie un dram de adevăr. Cu toate acestea, mesajul trimis de Patriarhul Chiril și citit în deschiderea Sinaxei care a precedat Sinodul denotă o atitudine de resemnare, autorul acesteia regretînd că nu poate fi de față. Este scrisoarea unui sportiv accidentat care nu poate juca în echipa sa. Dar care atrage atenția că nici alți colegi nu se simt bine… În opinia Patriarhului Chiril, întîlnirea din Creta este utilă, dar nu poate fi considerată drept Sinod Panortodox. Dimpotrivă. Este un pas către acesta.
Invocarea refuzului antiohienilor, avînd, cum am văzut, alte motive, sau al georgienilor, alături de bulgari și de sîrbi, aceștia din urmă participînd în cele din urmă, trădează adevărata intenție a retragerii celei mai mari Biserici Ortodoxe locale. În fapt, este sugestiv că paginile de Internet oficiale ale Patriarhiei Moscovei nu au publicat nimic despre reuniunea din Creta. Un asemenea embargo informațional, practicat și de antiohieni, și de georgieni, exprimă nu doar dezacordul față de Sinod, dar mai ales duce pînă la ultima consecință mentalitatea de șantaj. Clamînd amînarea Sinodului Panortodox, după o pregătire de o jumătate de veac, Moscova a încercat, fără succes, blocarea procesului de coagulare a consensului interortodox în jurul Constantinopolului.
Ce să înțelegem din toate acestea? În primul rînd, faptul, pe care l-am tot semnalat în texte anterioare, că nu există un „bloc ortodox“ ca atare. Ar însemna să ignorăm diversitatea culturală, istorică, politică și contextele sociale cît se poate de heterogene în care Bisericile Ortodoxe locale activează. Apoi, mai vedem că, de fapt, teologia ortodoxă este superioară practicii bisericești. Sinodalitatea, principiu ecleziologic esențial, se dovedește a fi o virtute străină gîndirii cu tente totalitare a unora dintre liderii noștri spirituali. În fine, în tot răul este mereu și un bine: „disidența“ față de Sinodul Panortodox din Creta oferă premisa unor întîlniri viitoare de care în mod cert ortodoxia are nevoie. După Sinodul Panortodox este înainte de Sinodul Panortodox.
Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
