● Frații Sisters / The Sisters Brothers (Franța-Spania-România-Belgia-SUA, 2018), de Jacques Audiard. 

The Sisters Brothers a deschis cea de-a treia ediție a American Independent Film Festival chiar în prezența regizorului, și a fost filmat parțial în România, în vara lui 2017, fiind coprodus, printre alții, de Cristian Mungiu. Este și prima producție în limba engleză a unuia dintre cineaștii contemporani emblematici, care lucrează aici cu actori din prima linie a Holly-wood ului precum Joaquin Phoenix (cel mai în formă actor american al momentului), John C. Reilly sau Jake Gyllenhaal.

Ca în mai toate filmele lui Jacques Audiard, și acesta rescrie într-un fel genul abordat, fără să fie totuși inovator la nivel formal, ci mai degrabă ca tonalitate emoțională. Așadar, formula unui western în stilul clasic american à la John Ford sau Howard Hawks este o premisă înșelătoare, mai apropiată stilistic fiind, pînă la un punct, de melajul de absurd, umor negru și reflecție amară din Balada lui Buster Scruggs a fraților Coen, cu care The Sisters Brothers a fost în competiție la Veneția, în 2018, unde a cîștigat Leul de Argint pentru regie. Miza peliculei nu este atît dramatismul traiectoriei epice a celor doi frați protagoniști, deși foarte prezent de la primul la ultimul cadru, ci acea ferocitate uneori tandră a relațiilor interumane care îi este o marcă proprie regizorului francez, fie că este vorba de drumul inițiatic al unui tînăr delincvent arab intrat în închisoare din Un profet (2009) (poate cel mai bun film al său), confruntarea unui fost combatant tamil cu un univers al crimei diferit de cel de care fugise din țara de origine în Dheepan (Palme d’Or la ediția din 2015) sau rescrierea unei povești de dragoste în urma unui accident de muncă ce o mutilează pe Stéphanie, eroina interpretată de Marion Cotillard în Rugină și oase (2012), filmul cu cel mai mare succes comercial al francezului.

Tandemul format din doi frați, doi criminali plătiți, Eli (John C. Reilly) și Charlie (Joaquin Phoenix), desigur bravi și simpatici, cu veleități de filosofi ai răului, ca în orice film de gen, este pivotul în jurul căruia se dezvoltă o intrigă relativ simplă, însă cu răsturnări de situație. Fiindcă, deși ocupă un plan secund în scenariu, un alt cuplu format din Hermann Kermit Warm (Riz Ahmed), un om de știință care a descoperit o metodă revoluționară de a extrage aurul din apă, și inteligentul și rafinatul detectiv John Morris (Jake Gyllenhaal) deturnează picarescul spre un strat ceva mai profund. Era epoca în care Goana după aur se impregna de ideile utopice ale unor socialiști ca Saint-Simon și -Fourier, care pledau pentru un progresism social care îl captivează pe Warm. El visează să întemeieze în Dallas un falanster, ca instituție care să redea omului perfecțiunea sa originară.

Cei doi frați Sisters sînt total complementari: Eli este amabil și sufletist, visează la o fericire domestică și îl veghează din umbră pe Charlie, care este un lider înnăscut, dominator, impulsiv și sălbatic ca stihiile naturii. Frații pornesc, angajați de un misterios comandor (Rutger Hauer), pe urmele lui Warm și Morris, care văd în armonie o lege fundamentală a universului, ce îl poate reapropia de om de inocența pierdută („Nu avem altă opțiune“, crede Warm). O provocare pentru cea mai bună dintre lumile posibile, cum este și cea din The Sisters Brothers, unde aviditatea pare totuși mai apropiată organic de natura umană decît generozitatea. Vraja aurului a captivat umanitatea încă de la antici și alchimiști, care visau să prindă esența tezaurului galben în misterioasele lor formule și alambicuri („A face aur va fi într-o zi la fel de ușor ca a sufla sticla. Tot rozînd cu dinții coaja lucrurilor, o să ajungem să găsim pricina tainică a afinităților și a dezacordurilor“, spune Zenon, medicul, alchimistul și filosoful din romanul lui Marguerite Yourcenar Piatra filosofală, cu cîteva secole anterior istoricei Goane după aur). Jacques Audiard nu merge atît de departe, nici nu își propune, însă amestecul de magie, splendoare, transcendent și cruzime transformă simbolic pepitele sale de aur și irizațiile lor incantatorii, de știmă a apelor, în tot atîtea jaloane ale caracterului eroilor, spre o deplină devenire spirituală, ca mai toți protagoniștii filmelor sale.

Interpretarea puternică a tuturor actorilor (o surpriză fiind Riz Ahmed în rolul lui Warm), alături de dialogurile vii, pline de umor sau, dimpotrivă, de o discretă melancolie, rigoarea vizuală, ritmul narativ și o anumită finețe regizorală vizibilă inclusiv în detalii transformă The Sisters Brothers într-un film agreabil prin sine însuși, fără să vrea să epateze. Bonus: o secvență finală superbă, realizată într-un singur plan (cu toate că există o discretă tăietură de montaj – a recunoscut regizorul la București –, ea este însă insesizabilă pentru ochiul prins în acel puzzle vizual).

Scenariul este o adaptare a romanului lui Patrick DeWitt și l-a cucerit pe -Audiard prin amestecul de epic, tragic și umor. „Am vrut să fac un basm, eu nu am făcut un western, fiindcă nu am neapărat legitimitatea culturală de a face un western. Prin urmare, am abordat lucrurile diferit – este un film de epocă, este o poveste.“ Omagiu adus prieteniei, solidarității umane și forței legăturilor de sînge, dar și forței idealurilor, filmul a fost dedicat de regizor fratelui său. The Sisters Brothers rulează pe ecranele din toată țara din 18 aprilie.