Cuplurile care nu pot avea copii plătesc cu zeci de mii de euro femei-incubator, care la naştere predau bebeluşul, conform unui act notarial. În România ultimilor ani a luat amploare o nouă practică ce are drept paravan vidul legislativ: tranzacţii de copii pe zeci de mii de euro cu ajutorul unei mame purtătoare. Actorii acestui troc cu fiinţe umane sînt, pe de o parte, cuplurile care îşi doresc un urmaş, dar, din motive medicale, femeia nu poate duce sarcina la termen, deşi este fertilă, şi, de cealaltă parte, femeile cu o condiţie financiară precară, care acceptă să ducă sarcina şi să predea bebeluşul la termen, pentru zeci de mii de euro.În România nu există nici o prevedere legală cu privire la această practică, astfel că lucrurile se întîmplă la mica înţelegere: între cele două părţi se semnează un act notarial prin care mama purtătoare renunţă, încă înainte de a naşte, la toate drepturile asupra copilului şi se obligă ca, la momentul sorocului, să dea copilul spre adopţie părinţilor biologici. Legea adopţiei interzice însă adoptarea unui copil în mod preferenţial. Cu toate acestea, actul notarial circulă nestingherit prin spital şi însoţeşte mama purtătoare. În cele din urmă, cu acordul tacit al medicilor, notarilor şi judecătorilor, aparent toată lumea are de cîştigat: cuplul rămîne cu copilul mult dorit, mama purtătoare " cu banii, spitalul " cu onorariul de 3000 de euro " pentru o astfel de intervenţie. Nimeni nu are nimic de pierdut pentru că ceea ce nu e interzis prin lege, este permis.Incognito: caut şi mă ofer mamă purtătoare"Caut mamă purtătoare, din Bucureşti sau împrejurimi, cu vîrsta 20-35 de ani. 17.000 de euro. Rog seriozitate." Am dat curs unui astfel de anunţ, de la mica publicitate. M. este o femeie de 40 de ani, titrată, bine poziţionată social şi financiar. Îşi doreşte de mult timp un copil, dar n-a putut să-l facă din cauza unei operaţii chirurgicale nereuşite, care a lăsat-o fără uter. S-a decis să apeleze la o mamă purtătoare. S-a sfătuit cu un medic renumit în fertilizare in vitro şi cu o bună prietenă, de profesie notar, astfel că mai are nevoie doar de "incubator" pentru a porni lucrurile. "Tu nu trebuie să îţi faci griji, mă ocup eu de tot. Va trebui doar să semnăm un act la notar prin care tu renunţi la copil de la bun început şi mi-l dai mie din start spre adopţie" " spune M. Cînd vine vorba de bani, propun suma de 25.000 de euro pentru "serviciu". "Dacă sarcina decurge bine şi eu mă văd cu copilul, mi se pare în regulă" " spune M.A. este o tînără de 21 de ani din Piteşti care a postat într-un ziar următorul anunţ: "Tînără, sănătoasă, mă ofer mamă purtătoare. Rog seriozitate". A. a venit la întîlnirea cu potenţialul finanţator doritor de copil, împreună cu soţul ei. Este însărcinată cu propriul copil, în octombrie va naşte, şi este dispusă să rămînă însărcinată cu copilul altuia luna următoare. "Am început şi noi să ridicăm o casă şi nu mai avem bani s-o terminăm. Am avea nevoie de vreo 20.000 de euro… cam aşa. Avem o prietenă care a făcut la fel. Şi-a luat garsonieră" " spune A. timid. Îmi dă apoi toate asigurările că va fi foarte atentă pe parcursul sarcinii, se va odihni şi va avea o alimentaţie echilibrată. Dacă primeşte banii, îmi va preda la sfîrşit un copil sănătos.Medicii recomandă verişoare şi mătuşi drept "incubator"Din punct de vedere medical, procedura este efectuată ca orice fertilizare in vitro, cu diferenţa că embrionul care îi va fi implantat mamei purtătoare aparţine cuplului care îşi doreşte copilul. În lipsa unui cadru legislativ care să prezinte sau să sancţioneze modul de desfăşurare, practica rămîne la aprecierea medicilor. "În situaţia în care există o mamă purtătoare, se corelează ciclurile menstruale ale celor două femei, mama biologică începe o procedură de stimulare a ovarelor, ca să putem recolta ovulele, mama purtătoare e pregătită în paralel cu un tratament hormonal pentru uter, ca să devină favorabil implementării embrionului" " spune Laura Dracea, şefa Departamentului de Reproducere Umană Asistată de la Maternitatea Giuleşti.Medicii cunosc improvizaţia actului notarial la care recurg cele două părţi. Ba chiar le recomandă cuplurilor să facă rost de o mamă purtătoare din familie " o verişoară, o mătuşă sau o cumnată " pentru a evita eventualele neplăceri precum şantajul sau fuga cu copilul, deoarece, la naştere, copilul este înregistrat pe numele mamei care i-a dat viaţă. "Noi putem să furnizăm un document legal din care să reiasă că bebeluşul a fost conceput in vitro şi care sînt părinţii biologici ai copilului. Există şi acest consimţămînt notarial, dar noi le recomandăm să facă actele împreună cu un avocat, pentru ca ulterior copilul să fie dat cu prioritate spre adopţie părinţilor biologici" " mai spune medicul. Problema este că o astfel de prevedere contravine legilor adopţiei. "Cînd un copil este declarat adoptabil de către instanţă, i se se caută familia potrivită, deci practic se caută familia pentru copil, şi nu copilul pentru familie. În procedura de adopţie, nu se iau în seamă posibilele dorinţe ale unora sau altora pentru un anumit copil, iar un act notarial în ceea ce priveşte darea spre adopţie a copilului născut este nul" " spune Gabriela Petrescu, secretarul general al Oficiului Român pentru Adopţii.Colegiul Medicilor: "Ar trebui gîndită o lege"Preşedintele Colegiului Medicilor " Vasile Astărăstoaie " consideră că situaţia mamei purtătoare este una foarte delicată din punct de vedere legal, dar mai ales etic, deoarece copilul este privit ca un bun de tranzacţionat, iar mama " ca un incubator fără sentimente. "În dezbaterea etică care se poartă la nivel mondial se consideră că mama purtătoare este exploatată, pentru că ea devine, dintr-o femeie, un incubator viu, pentru că poartă un produs de concepţie al altcuiva, contra cost. Nimeni nu ţine cont că în timpul sarcinii apar nişte relaţii, inclusiv psihologice, între cea care poartă sarcina şi viitorul copil" " subliniază Vasile Astărăstoaie. Preşedintele Colegiului crede că ar trebui gîndită o lege care să protejeze toţi actorii implicaţi în acest proces, un compromis între cei care doresc copilul, societate şi lumea medicală.Proiectul de lege a fost lăsat de izbelişte de parlamentariO astfel de lege a fost gîndită la un moment dat, în 2005, dar a fost respinsă de Curtea Constituţională, la sesizarea unor ONG-uri şi a societăţii civile. Legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical avea unele articole considerate de mulţi absurde. Conform acesteia, mama purtătoare cedează cuplului asistat medical printr-un contract notarial, toate drepturile legale asupra copilului, nu are voie să avorteze din proprie iniţiativă şi este obligată să avorteze dacă cuplul i-o cere. De asemenea, ea se obligă să nu consemneze datele sale de identitate în certificatul de naştere al copilului căruia i-a dat viaţă.Cu toate acestea, legea a trecut de Senat şi de Camera Deputaţilor şi era pe punctul de a fi adoptată, dacă trei organizaţii civice " Centrul de Resurse Juridice, Asociaţia "Accept" şi Centrul Parteneriat pentru Egalitate " nu ar fi sesizat Curtea Constituţională. "Am cerut respingerea acelui proiect de lege pentru că era prost întocmit din multe puncte de vedere. Vorbim de viaţa unui copil care se tranzacţionează în biroul unui notar, de încălcarea dreptului fundamental al mamei de a dispune de propriul trup. Partea etică nu a fost deloc luată în seamă" " susţine directorul Centrului de Resurse Juridice, Georgiana Iorgulescu.Comisia de Bioetică a Colegiului Medicilor, prin Vasile Astărăstoaie, preşedinte al comisiei la acea vreme, a susţinut protestul împotriva legii. "Cei care propun legi nu cunosc fiziologia naşterii, nu înţeleg că acest contact senzorial, cînd mama ţine copilul la piept, e un contract afectiv. Copilul se simte protejat, iar mama se simte iubită" " spune Astărăstoaie. El acuză parlamentarii că au lăsat legea de izbelişte şi nu s-au mai preocupat să găsească o formă acceptabilă. "După ce legea a fost respinsă, s-a făcut o promisiune că, în decurs de cîteva luni, prin dezbateri publice, se va redacta o nouă lege. Nu s-a făcut nimic. Poate nu s-a făcut din interes, acolo unde nu e lege, nu e nici restricţie" " conchide V. Astărăstoaie.