Atitudinea faţă de ştiri
"Accident înfricoşător la Hunedoara unde un băieţel a murit, după ce a fost lovit de un geam, căzut de la etajul şase al unui bloc. Drama s-a petrecut sub ochii altor copii care se jucau în faţa blocului. Bucăţi mari de sticlă l-au izbit pe băieţel în cap şi pe sora lui în picior. Micuţul a fost dus în comă la spitalul din Petroşani, cu o bucată de sticlă în craniu. Medicii nu l-au mai putut salva. Poliţiştii au deschis dosar penal şi caută vinovaţii pentru moartea băiatului." Acesta este un exemplu tipic de ştire (sau mai degrabă de non-ştire) difuzată pe unul dintre posturile comerciale de televiziune. Se intitulează simplu: "Copil ucis de cioburi". Un trist fapt divers le este "servit" telespectatorilor pe un ton tragic, într-un ambalaj "atractiv" care conţine cuvintele "înfricoşător", "comă", "moarte", "dramă". Abundenţa de adjective, nepermise atunci cînd vorbim despre o ştire, este şi ea semnificativă. De regulă, adjectivele şi detaliile te duc cu gîndul la o poveste şi se pare că telespectatorii români sînt irezistibil atraşi de poveşti, cele mai multe cu accente horror. Întreaga istorie se sfîrşeşte cu o formulă-clişeu: "se caută vinovaţii". Astfel, realizatorul îl cointeresează pe cel care priveşte, îi dă asigurări că moartea copilului nu va rămîne "nerăzbunată". Desigur, în cele mai multe cazuri de acest gen, nu va exista nici un follow up. Sînt ştiri fără urmări, produse de bandă rulantă. Nu vom şti niciodată cine este posesorul geamului de la etajul şase, dacă l-a lăsat dinadins deschis, deşi ştia că abia se ţine în balamale. "Ştiriştii" îşi dau şi ei seama cît să întindă coarda - un fapt divers nu se poate transforma totuşi într-o investigaţie jurnalistică. Telespectatorii care comentează ştirea pe site-ul PRO TV-ului se împart în două categorii: cei care transmit condoleanţe (este un nou "model" de atitudine: exprimarea publică a compasiunii, mai ales prin intermediul Internetului) şi cei care susţin că nu există vinovaţi în acest caz (un alt model, mai vechi: datoria de a-ţi da cu părerea). Supărătoare este însă atitudinea celor care încurajează comentarea unor astfel de "evenimente". Conduita jurnaliştilor de ştiri Într-un recent raport lansat de Centrul pentru Jurnalism Independent, "Două televiziuni: două lumi", se analizează conduita jurnaliştilor de ştiri de la două canale de televiziune distincte, postul public şi un post privat. Astfel, în raport se spune că "atitudinea jurnaliştilor este în general neutră, reporterii aplică regulile echilibrării informaţiei. Tonul reporterilor de la Antena 1 devine emoţional cînd relatează despre fapte comune, în încercarea de a le face mai atractive, mai Ťsexy», în vreme ce acoperirea TVR 1 riscă să devină oarecum gri, din cauza filmărilor uneori stereotipe". Se pare că televiziunile de la noi au început să-şi mai rezolve din problemele legate de prezentarea ştirilor politice. Cu alte cuvinte, acestea au devenit mai imparţiale faţă de anii trecuţi, poate şi datorită intervenţiilor şi deciziilor CNA. Aceste ştiri se vor acum echidistante, cu prezentarea opiniilor tuturor părţilor implicate, cu declaraţii în oglindă şi comentarii ale analiştilor politici prezenţi în studio. Adevăratele probleme apar însă cînd este vorba despre intruziunea în viaţa privată a celor care devin "eroii" ştirilor de televiziune. Aici se duce de fapt lupta pentru audienţă. Ce au învăţat reporterii în ultima vreme? Cum să devină mai agresivi. "Moda" stand-up-urilor de la "locul faptei", atît de des utilizate acum de posturile comerciale, le permite reporterilor să se implice în ştirea pe care o prezintă. Să aibă o atitudine acuzatoare atunci cînd este vorba despre abuzuri împotriva copiilor, furturi, agresiuni. Să ignore de multe ori prezumţia de nevinovăţie. Sau să-şi exprime propriile emoţii. "Lîngă o maşină zdrobită sau într-o zonă plină de fum, reporterii îşi exagerează reacţiile, folosind epitete pentru a descrie ce îngrozitor, ce oribil sau chiar ce senzaţional a fost accidentul auto despre care ei relatează", observă raportul citat mai sus. De altfel, accidentele, în special cele rutiere soldate cu morţi şi răniţi, se menţin în topul ştirilor de "maximă audienţă" (uneori chiar deschid buletinele de ştiri). Ceea ce ne-ar putea face să credem că departamentul de PR al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative are un "contract" cu principalele posturi de televiziune. (N-aţi observat că mai nou purtătorii de cuvînt ai secţiilor de poliţie nu mai sînt acei foşti miliţieni care nu pot lega două vorbe, ci nişte domnişoare simpatice care ştiu cum să ne povestească ce şi cum?) Desigur că "poliţia ne informează", însă adevărul este că astfel de ştiri se produc cu costuri minime. Este suficient doar să ştii la care curbă deosebit de periculoasă de pe şoselele patriei s-a petrecut accidentul, ca o echipă de filmare alcătuită dintr-un reporter şi un operator să ajungă acolo în cîteva zeci de minute şi să "fabrice" ştirea în maximum cinci. Cu un pic de noroc, se pot sincroniza şi cu ambulanţele care vor transporta victimele, iar în acest caz prezentatorul buletinului de ştiri ne va atenţiona că vom asista la "imagini şocante". La posturile comerciale de televiziune, maniera prezentării ştirilor nu diferă de cea în care acestea sînt realizate. De exemplu, "prezentatorul numeşte Ťo ştire de ultimă oră» o informaţie despre efectele curative ale unei plante în a trata impotenţa, potrivit practicilor chinezeşti (care sînt vechi de mii de ani!) sau relatează o ipoteză ca pe un fapt confirmat, fără dubii: ŤOZN-urile ne-au vizitat din nou - cel puţin aşa susţine un băcăuan»" - se spune în acelaşi raport. Plusuri şi minusuri în ograda TVR La postul public de televiziune, ştirile par ceva mai soft. Nu acesta este însă motivul pentru care buletinele de ştiri sînt în continuare terne şi plicticoase. De vină sînt filmările lipsite de dinamism şi, în general, modul în care reporterul gîndeşte o ştire. Lipsa sa de imaginaţie. Iar atitudinea poate fi caracterizată uneori şi prin lipsă de interes. Reporterii TVR-ului încearcă să-i imite destul de stîngaci pe cei de la posturile concurente. "Reporterul pare veşnic pe teren, apărînd în stand-up-uri în locuri fără semnificaţie pentru telespectatori (coridoarele Palatului Parlamentului, cu toate că lucrările s-au încheiat sau nici nu au început). Se mai întîmplă ca telespectatorul să vadă doar capul reporterului transmiţînd live de la unul dintre palate (Guvern, Preşedinţie, Parlament), în vreme ce ambianţa de pe teren nu există", scrie în raportul "Două televiziuni: două lumi". Cu toate acestea, cele mai bune buletine de ştiri par să fie în momentul de faţă cele de pe TVR 2, de la Ora de ştiri. Se remarcă, faţă de celelalte, nu neapărat prin atitudine, cît prin alegerea subiectelor. Subiecte care pot face într-adevăr obiectul unor ştiri. Ora de ştiri nu te bombardează cu informaţii inutile. Nici nu te face să rîzi sau să plîngi. Îţi "vinde" însă un conţinut jurnalistic real, învelit într-un ambalaj decent. Raportul "Două televiziuni: două lumi", semnat de Manuela Preoteasa, este o componentă a studiului internaţional "Ştirile TV din Prime-Time" al South East European Network for Professionalization of the Media (SEENPM) - o reţea de centre media care activează în 11 ţări, pentru standarde ridicate ale profesiei.
