Animalele (comunitare) și orașul

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Mai mult decît servicii jpeg

Pe vremea lui Ceauşescu erau şobolanii. Cînd te duceai la film, cu clasa, pe „bulevard“ (6 Martie pe atunci, Kogălniceanu – acum) treceau pe sub picioarele tale în viteză, traversînd teritoriul comun. La primul ţipăt, toţi ocupanţii sălii (de multe ori mîncători de seminţe, floricelele de atunci) ridicau picioarele.

Şobolanul trecea, şi filmul continua. Prin anii ’80, îi mai puteai vedea seara, la metrou, spre ora închiderii; sau pe lîngă tomberoane. De asemenea, puteai auzi despre ei din poveştile horror, în parte adevărate, care circulau semi-underground pe atunci: un asemenea specimen se urcase pe iedera crescută pe cutare bloc, ajunsese pînă la etajul X şi-l muşcase, mortal, pe bebeluşul de acolo.

Pe propria piele, rozătoarele în cauză erau mai puţin îngrozitoare. Pe una dintre ele am observat-o în corelaţie cu o altă specie locuitoare a oraşului nostru, în variantă comunitară sau cu stăpîn – pisica. La propriu, în perioada în care locuiam într-un demisol: am văzut un motan, pe trotuarul din dreptul geamului meu, jucîndu-se cu un şoricel, probabil înainte să-l mănînce. Imaginea nu era deloc plăcută şi mi-a adus aminte de psihopaţii din filmele de gen, care-şi „frăgezesc“ victima înainte s-o omoare.Motanul în cauză mi-era un mai vechi cunoscut. Într-o noapte, în timp ce dormeam cu geamul deschis (geam care avea gratii), am simţit că cineva se uită la mine: era pisoiul respectiv, adăstînd, impertinent, pe pervaz. Făcea parte dintre cei semi-vagabonzi (avea un domiciliu fix în zonă, dar mai mult hoinărea decît stătea acolo).

Specia asta de motan semi-nomad e foarte răspîndită. Propriul nostru motan, de acum mulţi ani, intra în aceeaşi categorie. Pleca şi se întorcea cînd avea chef. Nu întotdeauna singur: într-un an, cînd ne-am întors de la mare, în sufragerie, pe canapea, am găsit nu o pisică, ci cinci.

Mîţele se numără, totuşi, printre locatarii necuvîntători plăcuţi ai oraşului. Deşi uneori pot avea şi ele o nuanţă impertinent-înspăimîntătoare: atunci cînd îţi taie calea în viteză, ţîşnind de după vreun gard şi alergînd spre o destinaţie esenţială, cunoscută doar lor.

Asemenea cîinilor, care se poartă explicit diferit ziua faţă de noaptea şi cînd sînt singuri faţă de cînd sînt în grup. Ziua, pe strada mare, cîinii bucureşteni sînt, în general, plăcuţi – şi mimetici – parteneri de agitaţie: sînt de mult celebri patrupezii care traversează pe trecerile de pietoni şi chiar pe verde. Noaptea, grupaţi confortabil pe aleile din jurul blocurilor, nu ezită să atace, trecînd în categoria maidanezului care l-a muşcat (mortal!) pe bietul japonez, acum cîţiva ani.

Dar nu sîntem înconjuraţi doar de mamifere: păsări avem, slavă Domnului, cît cuprinde; eu, una, mă culc şi mă trezesc în croncănit vesel (şi insistent) de ciori. De la geamul meu, le observ uşor. Nu mă pot abţine, cînd le văd forfotind aparent nervoase, să nu le plasez în scena din Păsările.

De altfel, nu a trecut mult timp de cînd, sub ameninţarea gripei aviare, ne uitam urît la orice zburătoare care trecea pe deasupra capului nostru – chair dacă era vorba de inofensivii porumbei şi guguştiuci sau de vrăbiile care ne mănîncă firimiturile de pe pervazuri.

Dacă ar fi să coborîm şi mai jos pe lanţul trofic, şi să ne întoarcem la nota neplăcută de la început, ar trebui să mai amintim o categorie de vieţuitoare cu care în special locuitorii blocurilor bucureştene se întîlnesc destul de des: gîndacii de bucătărie. Şi aici există, evident, variaţiuni: aceştia pot fi mici sau mari, negri sau roşii. Cei roşii primează, am constatat. Mai nou, cei mari şi roşii. Cu care te poţi întîlni pe scările blocului, morţi sau vii. Sau în propria baie, avînd acelaşi sentiment ca în cazul motanului de pe geam: că cineva se uită la tine.

Nu ţin să dezvolt subiectul legat de cea din urmă specie (despre care ştim cu toţii cît de repede se înmulţeşte şi ce spune despre igiena oraşului şi a locuitorilor săi). Mă mărginesc doar să conchid, ca-n orice compunere care se respectă: şi oraşul nostru se bucură de o faună aparte…

O galerie foto realizată de Iaromira Popovici - aici

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.