De ce sînteţi Consilierul Opoziţiei?

În această aşezare de un mileniu descoperită pe aceste meleaguri, şed de şapte ani neîntrerupţi în folosul obştii, nu al meu personal, de aceea, singura şansă este să nu închei acordul cu diavolul şi să fii cu Dumnezeu. Să combaţi din interior este un nonsens. Să fii în Opoziţie este o certitudine. Am fost cu Puterea, am plecat în Opoziţie. A intrat Opoziţia la Putere, am trecut în Opoziţie. Ştiţi de ce? Fiindcă ţi se cere pactul cu diavolul, ori eu nu fac aşa ceva. Nu fac. Să mă căciulesc la şefii de la Consiliul Judeţean? Să fac grătare prefectului? Nu, n-o să vedeţi de la mine. Cu ce scos? Să mă linguşesc, să mă tîrăsc ca un şarpe ca să mi se dea un pic de atenţie, un pic de bani?

Nu, dom’le, îmi păstrez demnitatea, dacă oamenii de la putere nu înţeleg că pe aceste locuri sînt oameni, oameni, cu nevoile lor, atunci de ce să ling eu mîinile în folosul cărui principiu, în avantajul cărei băute? Nu se înţelege că oamenii de la Putere nu mai ştiu de strugure, de culesul viei, ei ştiu doar de şpriţ. Nu ştiu de cum se creşte un pui, o vacă, ei ştiu doar de grătar, vor doar pomana porcului. Jaf cu gura fac, cu maşina din dotare. Vin şi tu încarci în portbagaj. De ce chestia asta? De ce nu se înţelege altfel? De ce nu vin banii din nevoie, din înţelegerea sensului acestei nevoi. Ce-nseamnă asta? Ştii de unde ai plecat? Ştii cît este de greu? Dacă ştii, atunci de ce nu întorci binele făcut prin naşterea ta, celorlalţi. Că nu-s banii lui tac-tu, a lui mă-ta, sînt banii mei şi ai sătenilor de pe impozite, nu? Sau ale orăşenilor pe alte impozite. De ce nu se întorc banii firesc către noi? De ce se duc numai pentru clienţi?