Atenţie! Roşiile nu mai sînt ce au fost. Gata, sezonul lor s-a încheiat. Urmează cărnoasa de Spania, de Olanda, de ce vreţi voi, dar voluptuoasa de cer şi soare e pe ducă. Sera va produce-n continuare ce ştie ea mai bine, dar am ţinut să aduc acest ultim omagiu organic, bio, eco şi de alte prosteli acestei roşii gustoase, ce se rupe de toamnă, acum, parcă mi s-ar rupe din suflet. Sîmbătă eram tentat să iau roşii, dar crudul verde m-a ţinut deoparte. Un verde nefiresc, un verde tînăr, cînd pleoapa toamnei s-a închis. Un verde care nu mai poate fi al verdelui, e al unei lumi artificiale, în care colţii de ţi-i înfigi, cu atît mai rău ţi se răspunde cu neîmplinire şi urîciunea necoptului.

Roşia! Din ea nici o muşcătură straşnică nu ţin minte dinspre anul ce fuse. Nimic. Decît o furie în a alerga roşia bună de verzitura din lumea largă. Asta prin iunie. Apoi, preţul m-a zăpăcit. Sus-jos. Ba că e inundaţie, ba că e secetă. Ba că se duce, ba că mai stă. Ba că vrea apă, ba că vrea cultură. Ţin minte o supă rece de roşie care mi-a ostoit setea în arşiţă. Nu ţin minte forme. Ţin minte cînd am fost într-un tîrg de de toate cu taică-meu într-o dimineaţă şi am luat-o pentru brînză. Cred că anul acesta am fost frecventat de roşie de folos, nu de zeamă şi pasiune. Roşia de strivit, roşia ajutor. Şi mă doare-n cot că o roşie de mărime medie conţine aproximativ 25 de calorii şi doar 2 gr de grăsime, că este una dintre cele mai importante surse de vitamina A şi vitamina C, acid folic, calciu, potasiu. Am încă toamna în care pot să fiu liber de cantitatea de fibră similară celei dintr-o felie de pîine albă şi că ea conţine o substanţă antioxidantă, lycopen, cu rol de prevenire în apariţia cancerului, în special a cancerului de prostată.