⬆
divele muzicii româneşti
„Ne cunoaştem de o viaţă“
Acesta ar putea fi un motto bun pentru numărul tematic de acum. Aşa că vă propun o călătorie sentimentală şi nostalgică în lumea copilăriei, a divelor şi a şlagărelor de muzică uşoară care se auzeau la Radio şi la TV în anii ’70-’80. Toţi ştiam aceleaşi cîntece, viaţa dinainte de ’89 avea, în mare, un fond sonor unic.
Invitaţie la Discotecă - sau cum se simte muzica uşoară românească în cluburile cool
Acum doi ani, un proiect care îşi propunea să recupereze şi să recontextualizeze muzica pop fabricată în România anilor de dinainte de 1990 îşi făcea loc în programul cluburilor momentului. Ca parte a acestui vehicul de entertainment (şi nu numai), o să încerc să vorbesc despre asta din perspectiva celor aflaţi în spatele ei.
„Tot ce cînt îmi este aproape de suflet“
"Cel mai mult am colaborat cu Vasile Vasilache. Dacă nu simt o piesă, n-o cînt, pentru că n-o transmit. Preferam să o dea altcuiva care s-o cînte bine. Aşa este corect, şi în privinţa asta nu fac compromisuri. De aceea toate melodiile pe care le cînt îmi sînt aproape de suflet."
„Porniri rebele izbucneau prin muzică“ - interviu cu Margareta PÂSLARU
"Au fost 63 de compozitori care au scris pentru timbrul meu vocal. Eram dorită, lucram intens, înregistram, filmam, compuneam, ardeam. Simţeam chemarea, pasiunea care şi astăzi mă trezeşte cu idei, în zori. În rest, trăiam discret."
„Melodică, fredonabilă, lipsită de conotaţii politice“ - interviu cu Daniela CARAMAN FOTEA
"Solistica masculină predomina; pentru că genul se afirma în localuri (multe devenite celebre), în Teatrul de Revistă, unde femeile-cîntăreţe nu aveau posibilitatea afirmării imediate. Cu timpul, ele au preluat supremaţia; compozitorii le căutau, scriau pentru ele – frumuseţea lor fizică impunea fără concurenţă pe scene."
„Într-o zi mi-ai dăruit... o portocală!“
Conform dicţionarului, o divă înseamnă o cîntăreaţă sau o actriţă celebră, însă termenul vine din latină – diva-ae, unde înseamnă „zeiţă“. Pentru mine, cumva, termenul de divinitate e mai potrivit pentru cea despre care urmează să scriu.
„Au fost 18 ani legaţi, compacţi ca succes“ - interviu cu Corina CHIRIAC
Artist cu o carieră impresionantă, Corina Chiriac a marcat două decenii de muzică uşoară românească. De la primul ei succes, cîştigarea, în 1970, a influentului show TV Steaua fără nume, şi pînă la Trofeul Festivalului de la Mamaia, a fost unul dintre cele mai importante staruri ale culturii pop din România acelor vremuri.
Amintiri din copilărie
Corina, Angela, Mirabela au fost Madonnele mele. M-au fascinat întotdeauna mai mult decît colega lor de peste Ocean pe care, oricum, o întîlneam o dată-n an, în cele patru pagini din Almanahul copiilor destinate muzicii pop internaţionale.
Angela Similea: romantică şi seducătoare
„Angela, într-o perioadă în care nu existau fan-cluburi, a avut primul grup compact şi coerent de admiratori. Ajungeam cu autocarul noaptea din oraşul anterior sau dimineaţa cu trenul, şi ei, nucleul de bază, erau în holul hotelului. Dormeau pe jos, pe bănci, o aşteptau. Ştiau traseele, veneau cu baloane, cu flori, cu pancarte."
Cîntăreţele şi cinematograful
Considerat o supapă, un minimum de divertisment creat, desigur, cu permisiune „de sus“, pentru oamenii muncii, filmul muzical românesc a avut parte de porţia sa de vedete. Debutante sau experimentate, cîntăreţele noastre de muzică uşoară aveau, toate, fascinaţia cinematografului.
O poveste cu Angela Similea
Ni se întîmplă milioane de lucruri mici în fiecare zi, dar doar unele se transformă în poveşti iar restul trec neobservate. Atunci cînd am tastat în bara de search de la YouTube „Să mori de dragoste rănită – Angela Similea“, într-o seară, la mine acasă, părea un lucru dintre cele mai mici.
Un buchet de melodii
Sau şlagăre, dacă preferaţi. De dragoste. Ca să nu zic „of şi inimă albastră“. Am trişat niţel. Nu sînt toate din aceeaşi epocă. Cîteva dintre ele cochetează cu alte genuri – mai departe de muzica uşoară, adică. Iar alte cîteva nu sînt cele pe care le-aţi fi aşteptat citind numele interpreţilor.