La școală pe divan

Mă întreb dacă nu cumva s-a făcut un troc între tehnologie și emoție.

Înfrigurare

Pandemia a funcţionat ca o hîrtie de turnesol pentru temerile şi preocupările noastre majore cu privire la viitor.

Acum mă lipesc de acele scrisori și așa timpul dintre noi dispare.

A devenit limpede că nu sufăr de vreun writer’s block, ci că înșiși ochelarii sînt problema.

M-am făcut nevăzută din împărățiile unde n-am mai avut loc, m-am apucat de construit altă poveste.

Mă fac avocatul diavolului tot timpul, mă uit din partea cealaltă, totul poate fi pus în dezbatere.

Cetățenii care așteaptă schimbarea s-au transformat în chibiți.

Omenirea nu a devenit mai bună la un an după începerea pandemiei.

Totul se surpă, curge, se intersectează, se amalgamează, îşi pierde carapacea şi miezul interior, umplînd lumea de frumuseţe şi melancolie.