⬆
sentimentul românesc al locuinţei
De la buldozer la avion
Cică ruşii ar fi reuşit să pună mîna pe planurile celui mai modern avion de luptă pe care-l construiau americanii. Conducătorii de la Kremlin i-ar fi chemat atunci pe cei mai buni ingineri şi meşteri din domeniul aviatic şi le-ar fi ordonat ca într-o lună să construiască avionul pe baza acelor documente.
Rezistenţa prin locuire
Ştiţi deja, marea majoritate a locuinţelor construite sub regimul comunist în oraşele patriei (dar nu numai, blocurile apăruseră şi în sate) erau aşa-zisele locuinţe tipizate, adică un număr restrîns de proiecte multiplicate în toate cartierele şi oraşele. Ideea în sine nu e comunistă, ea a apărut odată cu industrializarea.
Modificarea apartamentelor - originea unei practici
Cît de asemănătoare sau diferite sînt sufrageria-ca-dormitor, închiderea balconului cu geam termopan sau desfiinţarea unui perete portant din interior de dragul unei bucătării „americane“? Cînd au început locatarii să îşi ia libertăţi tot mai mari cu privire la modificările spaţiale ale apartamentelor proprii? Mult mai devreme decît ne închipuim şi cu mai multă îndreptăţire.
Peşti de sticlă, poze cu morţi, fructe de plastic
Acum vreo douăzeci de ani, Alina şi cu mine am stat pentru prima oară într-un apartament rural de tip tradiţional – şi, totodată, prima locuinţă închiriată din viaţa noastră conjugală. Asta se întîmpla în toamna anului 1994, cînd ne-am instalat în Timişoara, cu gîndul să ne facem un rost în oraş.
Două poveşti cu tîmplărie
Ambele se leagă în mod direct de cîte un element de tîmplărie – acel filtru dintre ceea ce este în afară şi ceea ce lăsăm înăuntru.Totul a început cînd m-a cuprins subit o pasiune de anticar pentru ferestrele pe care un client insista să le înlocuiască şi urma să le arunce. Simţul răspunderii faţă de memoria oraşului în care m-am născut era secundar.
Decorul de la pagina 5
Lumea se săturase. De bibelouri, de milieuri... De lemnul perforat şi pirogravat. De muşamaua din bucătarie şi răpirea din sufragerie. Lumea de la oraşe dorea altceva. Visa. Se gîndea la Neckermann. (Anul trecut, la televizor, un domn aplauda în faţa Operei sosirea Regelui.
Diferenţa între a se pricepe şi a şti - interviu cu Mugur KREISS
A lucrat timp de 14 ani ca redactor şi redactor-şef la reviste home & deco. Anul trecut, Mugur Kreiss a prezentat o emisiune de televiziune cu acest profil. Astăzi profesează ca arhitect şi designer de interior, continuînd să mai colaboreze şi la cîteva reviste de specialitate şi are site-ul www.mkdesign.ro
Ţoluri şi plasmă
Din cauza condiţiilor austere de trai în zona de munte, maramureşenii au fost nevoiţi dintotdeauna să caute de lucru şi în alte regiuni ale ţării sau ale lumii, aducînd, de pe unde mergeau, noutatea în satul natal: la sfîrşit de secol XIX, pînă după Al Doilea Război Mondial, fetele din familiile de nemeşi purtau la gît „zgărzi scumpe“, şiraguri de corali şi mărgele de Murano.
Aşa am apucat...
Privesc în urmă. Eram copil în anii ’50. Familia mea locuia la comun într-o mansardă compusă de-a lungul unui culoar lung şi foarte rece: două camere de servitori, o debara, un closet, o baie fără closet, o bucătărie şi un palier de scară cu cămară (sic!). Întreg ansamblul era dotat cu o singură sobă cu lemne, în camera mare.
Somon şi gazon
Am copilărit în acest sat de cîmpie. Îi ştiu obiceiurile, mirosurile şi rostul. În momente de nostalgie, caut pe străzi şi prin curţi lucruri mărunte, pe care le-am interiorizat: mirosul de mămăligă arsă, de rufe fierte în leşie, de zarzăre sau de must. De iarbă cosită. Mi-e dor de imaginea fumului ce iese pe coşuri, de uliţe pline de ceaţă şi de sănii.
Spune-mi în ce casă trăieşti ca să îţi spun...
…aşa că Făt-Frumos sună frumos la interfonul Casei Zmeului. Ecranul color, un LED de 4 inchi, îi arătă ochii frumoşi ai Ilenei Cosînzeana. „Am venit să te salvez!“ Ileana se abţinu să întrebe dacă e de la SMURD sau din altă parte. Uşa se deschise şi Făt-Frumos se năpusti în liftul cu comandă vocală.
Sîrma Ariadnei
Trebuie să admitem, dacă ne-amintim de vremurile de dinaintea lui ’89, că bărbatul socialist era condamnat, încă de la o vîrstă fragedă, la tehnică şi bricolaj. Într-o lume în care majoritatea covîrşitoare a şcolilor şi liceelor erau de profil industrial, n-aveai cum să ajungi la vîrsta de 18 ani fără să fi pus mîna pe un ciocan, pe o bormaşină sau pe o freză, fără să fi dat la pilă.