Verde
Poveşti verzi şi grădinăreşti
Iaromira POPOVICIAm constatat că există un interes pronunţat pentru subiect. Că mulţi dintre noi, orăşeni crescuţi în blocurile gri, ceauşiste, avem nevoie de „colţul nostru de natură“. Că mulţi ne luptăm să-l obţinem, şi unii dintre noi chiar reuşim – ce-i drept, cu eforturi.
» Citește tot
Natura românului verde
Costel POPARomânul, dacă vrea să urle, „urlă ca-n codru“, iar dacă vrea să-şi arunce gunoiul, aruncă „în fundu’ curţii“. Iată două forme tradiţionale de raportare la natură, metamorfozate de populaţia nou urbanizată în zgomotoase şi deseori extrem de poluante ieşiri la iarbă verde.
» Citește tot
O cucerire fără luptă. La Mizil
Cosmin MANOLACHEMutarea de la bloc la casă, în 1982, adusese nişte schimbări evidente. Nu rezistasem decît cinci ani într-un apartament. Pînă să începem experienţa asta, în 1977, stătusem tot la casă. Nu ştiu ce-i făcuse pe ai mei să renunţe la curte: cutremurul sau apariţia noului cartier Teilor?
» Citește tot
Grădinile săteşti
Nicolas TRIBOIAstăzi, în 2013, ce a rămas din ţăranul român? Ce a rămas din grădinile lui? O caracteristică comună societăţilor rurale care au păstrat o dominantă „ţărănească“ este un peisaj îngrijit, grădinărit. Fiecare colţ de pămînt fiind valorizat, curăţat, pieptănat. „Bucăţi de teren“ domesticite şi transformate în „grădini“ pe un parcurs de sute, de mii de ani.
» Citește tot
Între grădina de vis si gazonul de trotuar
Ioana TUDORADisecam, cu ceva timp în urmă, noile relaţii pe care „românul generic“ le dezvoltă, din 1989 încoace, cu locuinţa sa (de dorit a fi de tip „vilă“) şi subliniam diferenţele fundamentale între discurs şi practică. Această diferenţă, deşi firească este uriaşă cînd analizăm felul în care ne construim astăzi intimitatea locuirii.
» Citește tot
Ca vaca-n verdeaţă
Doru MITRANAVacanţele mi le petreceam într-un sat de cîmpie de pe malul Oltului. Vara, ars în tălpi – de praful uliţelor – şi în cap de soare, mă năpusteam la cana de tablă, o scufundam în găleata cu apă rece din fîntînă şi o dădeam pe gît pe nerăsuflate.
» Citește tot
„Preferatele mele sînt cele perene...“
"Din 2001, de cînd s-a făcut vila asta, am început să pun cîte o floare pe ici-pe colo, din astea perene, ca să răsară şi anul următor. Am pus garoafe, liliac, trandafiri, tufănici, crini, margarete."
» Citește tot
Amintiri din grădina mea
Eugen CIOCANCînd a venit vremea să ne facem o casă cu grădină, cea mai bună lecţie ni s-a părut că am putea să o luăm de la Muzeul Satului. Se întrevede acolo un firesc al conlocuirii cu pămîntul („...din care eşti făcut“), care dă de gîndit. Lucrurile îşi găseau cîndva răspunsul prin integrare, nu prin defrişare.
» Citește tot
Grădinile suspendate
Alcor C. CRIȘANUna dintre primele mele amintiri e imaginea cerului senin de vară, întrezărit printre crengile nucilor, la umbra cărora căldura devenea nu doar suportabilă, ci chiar plăcută, cu atît mai mult cu cît lucrurile se petreceau la sfîrşitul anilor ’60, cînd încă mai aveam cîte patru anotimpuri.
» Citește tot