Ausländernovelă

Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie - 13 octombrie 2010
Dac aş scrie eu un roman… jpeg

● Radu Aldulescu, Ana Maria şi îngerii, Editura Cartea Românească, 2010.  

Romanul se bazează pe o poveste reală şi, în mod destul de curios, şi editura, şi scriitorul, dar şi comentatorii de pînă acum ai cărţii au făcut mare caz de acest aspect. Spun destul de curios mai întîi pentru că, deşi dramatică, povestea din spatele cărţii nu este atît de neobişnuită (moartea nu are nevoie de martori sau de acte oficiale), apoi pentru că nu este prima dată cînd un scriitor ficţionalizează viaţa (şi moartea) cuiva, fapt care nu garantează automat nici autenticitatea, nici valoarea literară a cărţii. Din acest punct de vedere, romanul lui Radu Aldulescu, care spune povestea unei cîntăreţe de muzică populară din Arad ajunsă în anii ’80 azilantă la Viena, are, de exemplu, multe în comun cu Zaira, cartea lui Cătălin Dorian Florescu inspirată din viaţa unei păpuşărese timişorence fugită din ţară în anii ’60. Diferenţa majoră dintre cele două cazuri (altfel, cu asemănări mergînd, uneori, pînă la detalii) vine însă din contextul şi din motivaţia scrisului. Cătălin Dorian Florescu şi-a descoperit singur personajul şi i-a scris povestea liber de orice contract moral, în timp ce Radu Aldulescu a fost el căutat, prin intermediul editurii, de către personaj, care i-a încredinţat povestea cu un scop anume şi, dispus să plătească scrierea cărţii, ridicînd chiar anumite pretenţii. Cea mai importantă fiind tocmai prezentarea romanului drept o poveste reală, scopul fiind acela de a folosi cartea, dacă nu ca argument, atunci ca instrument mediatic într-un proces. În ciuda acestor aspecte complicate, riscante şi, artistic vorbind, cam promiscue (cum ar fi, de pildă, împărţirea despăgubirii în cazul cîştigării procesului), Radu Aldulescu, probabil serios interesat de personaj şi sensibilizat de destinul lui, a fost de acord să scrie povestea româncei fugite din ţară a cărei fiică de numai 21 de ani a murit de lupus dintr-o posibilă vină a medicilor vienezi cărora femeia le-a intentat proces (căci aceasta este povestea). Scriitorul a declarat în mai multe interviuri că şi-a luat libertatea necesară ficţiunii şi că, prin urmare, romanul îi aparţine, în ciuda unor mici concesii (cum ar fi, de pildă, respectarea dorinţei femeii ca titlul cărţii să conţină numele fiicei). Nu există motive obiective pentru a pune la îndoială buna-credinţă ficţionară a scriitorului, spun numai că – spre binele literar al cărţii, pentru a nu se întoarce împotriva ei – ar fi fost mai bine ca toate aceste detalii legate de geneza romanului să fi rămas în umbră. 

Romanul spune, aşadar, povestea arădencei Mariana Bejan care, căsătorită cu un escroc afemeiat, decide să fugă din ţară, lăsîndu-şi în urmă fetiţa, pe Ana Maria, în vîrstă de numai un an. Femeia trece prin nenumărate încercări mai mult sau mai puţin proprii oricărui fugar din Estul comunist. Mai întîi ajunge într-un lagăr de azilanţi (unde este violată), spală vase la un restaurant şi face pe frizeriţa, o vreme doarme în vagoanele din gară, apoi e angajată la o pensiune unde cunoaşte un ţigan descurcăreţ cu care trece fraudulos graniţa înapoi în România pentru a-şi răpi fiica, la un moment dat e bătută şi sechestrată de o bandă de hoţi români, o vreme face pe translatoarea Poliţiei din Viena, apoi vinde la un fast-food şi se împrieteneşte cu tot felul de indivizi de la marginea societăţii austriece, înainte de a se ocupa de un restaurant care-i aduce o mică avere şi tot aşa, eşecuri şi mici-mari reuşite, încercări peste încercări într-o succesiune care face din carte un fel de roman picaresc cu imigranţi (sugestie dată şi de titlurile capitolelor). De la un punct încolo, romanul asta şi vrea să fie, o ilustrare a destinului ausländer-ilor confruntaţi nu doar cu sărăcia şi umilinţa unui trai nesigur şi periculos, dar şi cu prejudecăţile şi discriminările sociale sau cu birocraţia statului adoptiv care, în funcţie de propriile interese, le dă drepturi şi statute fluctuante. Dacă debutul cărţii este, printre altele, despre mariajul nefericit al Marianei în România comunistă, iar capitolele mediane povestesc încercarea de a-şi face un rost ca ausländer la Viena, ultima parte a romanului îi aparţine Ana Mariei (ajunsă dansatoare talentată) şi bolii ei capricioase, diagnosticate greu, tratate prost şi, în cele din urmă, fatale. Îngerii din titlu sînt toţi cei care, într-un fel sau altul, au grijă de ea: mama Mariana, Manfred, un austriac fără rost pe lume „adoptat“ de mama ei, şi Gabriel, fiul prost crescut al unor escroci români de care se îndrăgosteşte. 

Relatate alert toate aceste situaţii, peripeţii şi drame, într-un stil îngrijit şi cu mare fluenţă, romanul se citeşte uşor şi cu plăcere, dar nu este altceva decît maratonul „telenovelistic“ al unei ausländer-iţe. Prea alert şi cu o densitate prea mare de întîmplări şi schimbări de situaţii, romanul rămîne doar la nivelul epic al relatării: n-are timp nici de dezvoltări narative, nici de fineţuri analitice, nici de contururi sau adîncimi psihologice ori relaţionale. Se trece fraudulos de două ori graniţa şi au loc nişte violuri în acest roman, dar totul se întîmplă în cîteva fraze/pagini lipsite de orice dramatism, suspans ori indignare. Totul e pe repede-nainte. Ce efect are violul celor 11 kosovari asupra Marianei? Absolut nici unul. Cum reacţionează Remus, soţul rămas în ţară căruia i se răpeşte fata, pentru a fi adusă înapoi grav bolnavă? În nici un fel. De fapt, toate relaţiile sînt fie abandonate, fie expediate. Mariana îl ia în casă pe Manfred, care e impotent, dar între cei doi nu e nici un schimb psihologic-emoţional. Putea la fel de bine să-şi ia un cîine. La fel, nu ştim de ce artista Ana Maria îl iubeşte pe grosolanul Gabriel. Sigur, proiectează asupra lui imaginea „îngerului de sex contrar“ care ar trebui s-o salveze, dar între ei doi nu se întîmplă, de fapt, nimic, nici măcar sexual (aşa cum îi recomandaseră medicii). Ana Maria suferă de o boală gravă, dar, în afară de regretul că nu mai poate dansa şi de vorbele mamei cum că „ne sînt date chinul şi suferinţa, ca şi o garanţie a mîntuirii“, avem noi acces cu adevărat la drama ei interioară? N-avem. Şi, de fapt, ce înseamnă toate astea, ce ne mai spune romanul în afară de faptul că transfugii trec prin multe, iar imigranţii trăiesc greu? Asta e problema: un alt nivel, o altă dimensiune nu mai are. 

Ca biografie a unei persoane reale, cartea este impresionantă, dar ca literatură, nu înseamnă, de fapt, nimic. Literar vorbind, materialul uman este tratat pur şi simplu superficial. E dezamăgitor cum instinctul de scriitor al lui Radu Aldulescu nu l-a avertizat că nu e suficient ca cineva să-ţi dea o poveste s-o pui pe hîrtie pentru a avea şi un roman. Căci, de cele mai multe ori, viaţa doar pare un roman. Ca să şi fie, ei bine, asta ţine de o cu totul altă logică.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.