„Pentru ce întrebi de numele meu?”

Publicat în Dilema Veche nr. 375 din 21-27 aprilie 2011
„Pentru ce întrebi de numele meu?” jpeg

Cînd, în noaptea de pe malul Iabocului, la capătul încleştării, Iacob îi cere celui cu care s-a luptat să-şi dea numele (Geneza 32, 27-32), cererea îi e oare respinsă? Celălalt refuză oare să-şi dezvăluie identitatea? Sau asistăm mai degrabă la un scenariu de acces la calitatea numelor divine? „Pentru ce întrebi de numele meu? El este minunat.“ E „extraordinar“, „uluitor“, thaumaston – traduce Septuaginta pentru o altă ocurenţă a sintagmei (Judecătorii 13, 18). Iacob primeşte aşadar un răspuns consistent: i se indică densitatea unui nume de nerostit, pe care cuvintele noastre nu îl pot cuprinde. În densitatea acestui nume – nu secret, ci pur şi simplu „de necuprins“, incomprehensibil – identitatea lui Dumnezeu este învăluită şi totodată ofensivă: căci divinul este cel care vine să se lupte cu omul rămas singur în noapte. Iar din confruntarea lor apare un alt nume, pe care plurisemantismul expresiilor din limbile semitice îl face să radieze asupra ambilor parteneri. Noul nume al lui Iacob, cel primit înainte de ivirea zorilor – Israel – poate însemna în aceeaşi măsură „cel ce s-a luptat cu Dumnezeu“ şi „Dumnezeu luptă“. Noul nume îi îmbrăţişează pe cei doi, e cifrul unei întîlniri în care amprenta divinului s-a întipărit în carnea omului şi în limbajul lui. 

Nu ni se arată oare astfel felul în care limbajul omenesc poate să prindă, să capteze ceva din mulţimea numelor divine, din acele atribute, calităţi, aspecte ale lui Dumnezeu prin care El se caracterizează pe sine şi se manifestă – creează lumea, se revelează omului, îl însoţeşte şi îl atrage către sine – rostindu-şi prin unele unicitatea, transcendenţa, suveranitatea, prin altele prezenţa în centrul adînc al fiinţei omeneşti, dorinţa de a o transfigura, puterea nesfîrşită de a se dărui? Există în toate tradiţiile nume „coborîtoare“, afirmative, „catafatice“, prin care El instituie şi guvernează realul, cu diferenţierile, limitele, categoriile lui; există nume „ascendente“, „apofatice“ care, prin negaţie, îl arată liber de categoriile creatului, îl ascund dincolo de ele. Există nume complementare, de „dreapta“ şi de „stînga“, precum cel al îndurării şi cel al judecăţii, al milei şi al dreptăţii, al bunătăţii şi al dominaţiei. Există nume sensibile, simboluri ale trăsăturilor divine, precum Stînca sau Lumina, şi nume inteligibile precum Înţelepciune, Logos, Adevăr, Cauză a tuturor cauzelor. A studia aceste nume în textele sacre, a le cerceta şi interpreta conţinutul doctrinar, a le invoca liturgic, a le desfăşura imnic, a le actualiza în rugăciune înseamnă a intra în comunicare sau chiar în rezonanţă cu divinul, a participa la prezenţa lui.

Dar dincolo de toate aceste nume stă sursa lor misterioasă, numele ultim, care semnifică în fond depăşirea oricărui nume. În tradiţia iudaică, în Cabala şi în hasidism, există pasaje în care se spune că Tora cerească – cea prin care Dumnezeu a creat lumea – e ţesută din mulţimea numelor divine care explicitează Numele suprem, desfăşurîndu-i posibilităţile, puterile, semnificaţiile. Se spune că în mulţimea de nume şi de litere ale Textului, Dumnezeu e prezent „contractat“, îşi autolimitează nemărginirea, se lasă „prins“ (asur) în ele aşa cum, în Cîntarea Cîntărilor, regele se află prins, captiv (asur) în buclele Sulamitei (vezi pasajele analizate de Moshe Idel, Perfecţiuni care absorb, Polirom, 2004, pp. 177, 552).

Nume revelat prin excelenţă, tetragrama YHWH constelează textul sacru ebraic, unde apare de 6828 de ori. Rostire de sine a lui Dumnezeu, el pare să susţină întreg textul cu prezenţa lui misterioasă: nu are în limbaj omenesc o semnificaţie precisă, iar rostirea lui e evitată. Cînd textul e citit sau intonat, i se substituie termenul Adonay („Stăpînul meu“), redat în Biblia creştină prin „Domnul“. La rîndul lui, Coranul proclamă cele nouăzeci şi nouă de nume divine, „cele mai frumoase nume“, dincolo de care rămîne numele inefabil, pe care divinul şi-l comunică, poate, în experienţa mistică, cînd fiinţa e zdrobită şi realcătuită de cunoaşterea lui. În tradiţiile Indiei, Brahma are două nume: unul care îl indică drept încărcat de calificări, Brahma saguna, şi cel care îi indică realitatea de dincolo de orice calificări, Brahma nirguna. Christos întrupat aduce în faţa omului nume familiare, ale rudeniei noastre unanime. Dar a recunoaşte statura acestor nume – Tatăl, Fiul – şi a le rosti înseamnă, potrivit textelor evanghelice, a chema Duhul care să le rostească prin duhul şi prin cuvîntul omului, referindu-le la „Numele mai presus de orice nume“ (Filipeni 2, 9).

*

Există în româneşte cel puţin două lucrări recente care ne oferă informaţie şi cercetare filologică riguroasă în ce priveşte metabolismul numelor divine, aşa cum apar ele în textele tradiţiilor monoteiste. Septuaginta – traducerea Bibliei ebraice în greacă, începînd din secolul al III-lea î.Chr., la Alexandria – a trebuit să transmute numele divine, cu viaţa lor lingvistică crescută pe posibilităţile proprii unei limbi semitice, într-un alt limbaj, cu un alt gen de expresivitate. Despre această trecere de la o structură lingvistică şi mentală la alta dau seamă notele abundente din traducerea Septuagintei, apărută la Polirom, proiect realizat sub egida New Europe College şi coordonat de C. Bădiliţă, F. Băltăceanu, M. Broşteanu, D. Sluşanschi, I.-F. Florescu. Ca rezultat al doctoratului său în filologie, Monica Broşteanu a publicat tot la Polirom, în 2005, lucrarea Numele lui Dumnezeu în Coran şi în Biblie. Acestor nume, volumul le trasează „harta“: le clasifică, le indică locurile de apariţie, diversele semnificaţii, structura relaţiilor dintre ele; le menţionează hermeneutica savantă; le inventariază transpunerile în traducerile româneşti ale Bibliei şi în principalele limbi moderne. Putem afla astfel cît de mare e consonanţa celor trei tradiţii în celebrarea numelor divine, dar şi ce mijloace specifice – lingvistice, intelectuale, poetice – au oferit limbajele lor pentru a formula o identitate de necuprins în cuvînt.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase şi doctor în filozofie. Cele mai recente cărţi publicate sînt Nicolas de Cues ou l’autre modernité (L’Harmattan, 2010) şi Stilul religiei în modernitatea tîrzie (Polirom, 2011).

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.